CONSTANTIN MORUZI
BISERICA SFÂNTUL IERARH NICOLAE
Cel mai vechi locaș bisericesc din Ungheni, construit în anul 1882, din cărămidă. A fost sfințit în 1887, când și-a început și activitatea.
Biserica are formă de cruce simetrică, un plan mai puțin întâlnit în arhitectura ecleziastică a Basarabiei din acea vreme. Cupola centrală, clopotnița și cele 7 turle accentuează stilul rusesc. Probabil, autorul proiectului a fost rus. Nu se cunoaște deocamdată numele lui.
Ctitorul principal al bisericii este prințul Constantin Moruzi, care a și oferit locul pentru biserică pe moșia sa.
La începutul secolului al XX-lea, pe lângă Biserica „Sf. Irh. Nicolae” funcționa o școală parohială, în care învățau 54 de copii. Slujbele, în acea perioadă, se făceau în limba rusă, lucru despre care scriitorul Dumitru Moruzi, fiul prințului, scria în 1907: „Biserica e plină numai de ruși; de nu e goală. Și ce ar putea face în biserică bieții români, când nu pot înțelege nici Evanghelia zilei, nici măcar Apostolul”.
Între anii 1918-1940; 1941-1944 parohia a funcționat în condiții specifice perioadei românești. Aici a activat căminul cultural „Dumitru Moruzi” și o bibliotecă, Societatea „Mila creștină a femeilor”.
După reocuparea Basarabiei de sovietici, în martie 1944, lucrurile s-au schimbat. Noul regim, anticreștin și antinațional, s-a străduit să elimine biserica din societate ca „element primejdios orânduirii comuniste”. În 1964, biserica a fost închisă, ea fiind reactivată abia în anul 1988, odată cu mișcarea de renaștere națională. La 12 septembrie 1988, paroh al bisericii a fost numit Vladimir Eșanu, care activează până în prezent.
Inițial, Biserica a făcut parte din Mitropolia Chișinăului și a Întregii Moldove, aflată sub ascultarea Patriarhiei Ruse. De prin anul 2000, comunitatea a decis să adere la Mitropolia Basarabiei, aflată sub oblăduirea Patriarhiei Ortodoxe Române.
CAVOUL PRINȚULUI CONSTANTIN MORUZI
Cavoul se află la subsolul bisericii, în aripa dreaptă, de sud, fiind placat cu marmură și având tavanul arcuit, sub formă de cupolă. Intrarea se face direct de afară, pe o scară de circa 5 metri lungime. Inițial, treptele au fost placate cu marmură. Ulterior, au fost distruse, accesul fiind posibil doar pe o scară de lemn.
În august-septembrie 2024, treptele au fost reconstruite. Interiorul a rămas intact.
Descendent al unei influente dinastii de greci fanarioți, care a dat țărilor române doi domnitori: Constantin (octombrie 1777 – iunie 1782) și Alexandru (martie 1792 – octombrie 1801, cu mici întreruperi), prințul Constantin Moruzi (născut în 1816 sau 1819) a făcut două facultăți la München. Știa franceza mai bine ca un francez și era un cunoscător neîntrecut al legislației.
Fiul său, romancierul Dumitru C. Moruzi, scria că tatăl său era de o frumusețe rară, purtător al vechilor tradiții, dar și al unui materialism specific grecesc.
Prințul a participat la Revoluția din 1848, apoi la Mișcarea separatistă de la Iași din 3 aprilie 1866, după care a fost nevoit să se refugieze în Basarabia. Aici, pe lângă alte moșii, avea în proprietate și moșia Dănuțeni, azi cartier al municipiului Ungheni, pe care a cumpărat-o în 1861 de la hatmanul Iordache Balș.
La Dănuțeni și-a petrecut o parte din copilărie nepoata sa, rămasă orfană, care avea să devină viitoarea regină a Serbiei – Natalia Obrenovici. Dănuțeniul i-a fost aproape și feciorului său – scriitorul Dumitru C. Moruzi, care a lăsat pentru posteritate, în opera sa literară, imagini impresionante ale Dănuțeniului și Ungheniului de altă dată, cu oamenii, tradițiile și obiceiurile sale.
Constantin Moruzi s-a stins din viață pe 26 februarie 1886, la Odesa, fiind înmormântat la Ungheni, în biserica pe care a ctitorit-o.