INTERVIU
Alexandru AMBROS: „În administrația publică pot rezista doar oamenii cărora le pasă, oameni pentru care contează nu atât banii, cât lucrul bine executat”
În ajunul Zilei autonomiei locale și a lucrătorului din administrația publică locală, primarul municipiului Ungheni, Alexandru Ambros, a răspuns la întrebările presei locale.
În rândurile ce urmează, veți afla:
* de ce nu vin tinerii să lucreze în primărie;
* cum și-a pus amprenta pe administrația publică locală criza pandemică și cea energetică;
* ce așteptări are primăria de la ungheneni;
* care este relația Primăriei Ungheni cu autoritățile central;
* există sau nu autonomie locală.
Ce înseamnă a fi funcționar public? E o onoare? E o responsabilitate?
Mai întâi de toate, e o responsabilitate. În acest domeniu pot rezista doar oamenii cărora le pasă, le pasă de tot ce se întâmplă în jur; oameni pentru care contează nu atât banii, cât lucrul bine executat. De regulă, în administrația publică rămân oamenii care pot să se bucure de rezultatele muncii lor, îndreptate spre bunăstarea cetățenilor.
Dacă e să analizăm portretul colectiiv al funcționarului public, al angajatului din administrația publică locală, inclusiv din primăria municipiului Ungheni, vedem că, în mare parte, este vorba de oameni cu multă experiență, dar și cu… mulți ani. De ce nu se grăbesc tinerii să vină să muncească în APL?
Tinerii nu sunt motivați să vină aici din cauza salariilor. Avem condiții de lucru, există perspective de creștere, doar că salariile sunt mici, aproape de două ori mai mici decât salariul mediu pe economie, iar tinerii au nevoie de resurse financiare pentru a-și întemeia un cămin, pentru a-și satisface necesitățile. Normal că ei își caută locuri de muncă în altă parte, unde remunerarea este mai mare.
Criza energetică, criza pandemică nu au cum să nu-și pună amprenta și pe administrația publică locală. Cum se descurcă, în aceste condiții, primăria municipiului Ungheni?
Au fost perioade și mai complicate, când nu puteam achita nici măcar salariile pentru pedagogi. Achitarea unui salariu era un adevărat act de eroism. Acum nu există probleme în acest sens, deși crizele își pun amprenta totdeauna. Dacă vorbim de criza pandemică, sigur că și-a lăsat amprenta. Practic, toți au trecut prin covid, unii chiar și de mai multe ori. Cu toate acestea, angajații Primăriei nu au contenit să muncească, o făceau de la distanță. Ceea ce ține de criza energetică, e și firesc să fie o problemă, mai ales că scumpirile respective nu au fost planificate în bugetul primăriei pentru anul 2022. Faptul că s-a scumpit și energia termică, și curentul electric înseamnă că trebuie să căutăm resurse pentru a compensa cheltuielile. De aceea și solicităm șefilor de instituții publice să facă economii rezonabile, ceea ce nu înseamnă că cineva trebuie să stea în frig. Nu. Dar, atunci când în încăpere este foarte cald, nu e normal. Sau când ținem ușile deschise, fără să ne pese că se cheltuie energia termică… Asta e ideea. Și, acolo unde avem o temperatură a aerului de 21-22 de grade, putem să o reducem la 20 de grade, astfel făcând economii substanțiale. Asta înseamnă să fim responsabili.
Cineva încearcă să lege aceste crize de noua guvernare. Oamenii care pot să analizeze, sigur că vor înțelege că, indiferent de guvernare, am fi suportat consecințele acestei crize, căci este una mondială. Prețurile la carburanți nu cresc doar în Republica Moldova; cresc peste tot. Nu este vina actualei guvernări. E o situație mai puțin plăcută, peste care trebuie să trecem cu toții. Ceea ce trebuie să facem, e să ne învățăm să implementăm peste tot elemente de eficiență energetică. Primăria, la momentul actual, implementează un proiect mare de eficiență energetică, renovând în totalitate sistemul iluminatului public în municipiu. De aceea în unele cartiere nu este lumină pe timp de noapte. Sper să finalizăm toate lucrările către 1 iunie și atunci vom avea peste tot becuri econome, de tip led, vom avea un sistem mult mai eficient.
Ce are municipiul Ungheni și nu au celelalte orașe/municipii?
Ungheniul are o așezare geografică avantajoasă, are căi de comunicare, atât rutiere, cât și feroviare, avem conexiune cu Iașul, avem un pod feroviar peste Prut, podul Eiffel. Noi avem posibilitatea de a privi în două direcții opuse și a vedea diferențele. Atunci când trăiești pe malul Prutului și te uiți în stânga, în interiorul Republicii Moldova, vezi un tablou, iar când te întorci la 180 de grade, vezi cu totul un alt tablou, o țară cu mult mai multe oportunități. Această posibilitate de a vedea ceea ce vedem ne face să fim mai deosebiți. Anterior, îmi plăcea să zic că ne deosebim și prin oamenii pe care îi avem. Acum avem foarte multe proiecte de implementat, dar nu putem să ne mișcăm cu viteza cu care ne-am dori, pentru că nu avem oameni suficienți.
Aveți să vă faceți un reproș dumneavoastră și colegilor din primărie, legat de activitatea administrativă de până acum?
Ce-aș putea să reproșez? Mie personal – faptul că nu știu când mi-au crescut copiii. Feciorii mei sunt mari, sunt deja căsătoriți. Nu țin minte cum a învățat la școală băiatul meu cel mic, pentru că eu eram ocupat la primărie. Îmi reproșez că acord prea puțină atenție familiei. Chiar fiind acasă, oricum sunt cu gândul la lucru. Colegilor nu am ce să le reproșez, căci, în cea mai mare parte, își îndeplinesc conștiincios obligațiunile. Faptul că muncesc pentru un salariu foarte și foarte mic, denotă că sunt oameni consacrați activității lor.
Cu siguranță, unghenenii au mari așteptări de la conducerea municipiului, dar, trebuie să recunoaștem, mai puțin se implică ei înșiși. Dumneavoastră ce așteptări aveți de la locuitorii municipiului Ungheni? Cum vă pot ajuta ei în atingerea obiectivelor?
Așteptările de la ungheneni sunt foarte simple: ca fiecare să se identifice cu orașul în care locuiește și nu doar cu sectorul, strada sau casa sa. Or, atunci când se fac schimbări în oraș, se fac în beneficiul tuturor. În momentul în care reconstruim o grădiniță, ar trebui să-l bucure și pe cel care nu are copii de grădiniță. Sau când se renovează o stradă, alta decât cea pe care locuiește el, tot ar trebui să se bucure, căci, cu siguranță, vine și rândul străzii lui. Când plantăm un parc sau o zonă verde, nu o facem doar pentru cei ce locuiesc într-o anumită zonă. O facem pentru oraș și pentru ungheneni. E foarte important să ne identificăm cu orașul în care locuim. Doar așa implicarea oamenilor ar fi mult mai mare. În prezent, avem situații în care cetățenii se adresează la primărie cu multiple probleme, sesizează multe cazuri mai puțin plăcute, când cineva a aruncat gunoiul la nimereală, sau a deteriorat o bancă, un pilon etc. Ne-am dori ca oamenii nu doar să sesizeze problema, ci și să se implice, să ne ofere informații despre cetățenii care comit asemenea fapte. Fiecare are telefon și poate face o fotografie, ca s-o trimită la primărie. Sunt cazuri când oamenii ne-au expediat fostografii cu mașina care a dat jos un stâlp, sau cu persoane ce aruncă gunoiul. Datorită lor, i-am putut identifica pe răufăcători. Cei care cred că primăria este o super-putere și poate să-i pună la punct pe toți, se înșeală. Putem rezolva multe probleme doar cu ajutorul oamenilor. Atunci când îți pasă și te implici, normal că vrei să trăiești într-un mediu în care există anumite reguli. Iar cei ce încalcă aceste reguli, trebuie pedepsiți. E simplu.
Cum se construiesc relațiile administrației publice locale cu cetățenii?
Noi avem foarte multe organizații neguvernamentale, grupuri de inițiativă, organizația ONG-urilor active, care ne ajută mult. Deseori invităm cetățenii la consultări publice. Din păcate, aici oamenii nu se prea implică. La finele anului trecut, am invitat cetățenii la consultări publice privind bugetul pentru anul 2022. Deși au fost nenumărate invitații, au venit doar câțiva reprezentanți ai societății civile, în rest fiind reprezentanți au instituțiilor publice. Cam asta e situația.
Cum a ajutat la dezvoltarea urbei statutul de municipiu?
Din păcate, s-a schimbat doar statutul. Nu avem alte beneficii. Transferurile cu destinație specială se fac exact după aceleași principii cum se fac pentru orice alt oraș sau localitate rurală. Bugetul municipiului Ungheni e mai mare doar pentru că avem o populație mai mare. Ideea nu a fost dusă până la capăt. Am rămas o administrație publică locală de nivel I. Doar municipiile Bălți, Comrat și Chișinău sunt autorități publice de nivel II, cu alte posibilități.
În ultima perioadă, tot mai intens se vorbește despre reforma teritorial-administrativă. Cât de necesară este? Ce ar trebui să aducă o eventuală reformă în acest domeniu?
Eu cred că reforma trebuie să fie făcută. Trebuie să fie comasate anumite primării, ca să avem primării mai puternice și să reducem anumite costuri administrative. Cum să se facă acest lucru e deja de competența administrației centrale. Există experiența Țărilor Baltice, care ar trebui studiată și poate chiar preluată, pentru că aceste țări au un trecut sovietic, ca și al nostru, dar au știut să-și rezolve multe probleme, ca acum să trăiască bine.
Care este relația Primăriei municipiului Ungheni cu autoritățile centrale? Sunt auzite, la momentul de față, autoritățile publice locale?
Noi niciodată nu ne-am plâns că nu suntem auziți. Ca să fii auzit, trebuie să fii foarte explicit, să vorbești puțin, dar exact. Atunci când mesajul nu este foarte clar, nu ai cum să ai un răspuns exact. Dacă ți se pare că nu ai primit răspunsul așteptat, s-ar putea să nu fi adresat întrebarea acolo unde trebuia. Noi am fost auziți totdeauna: mai simplu sau mai greu, dar am fost auziți. Ne-am străduit să avem o poziție foarte clară. De foartre multe ori, atunci când vii cu o problemă, nu trebuie să aștepți să ți-o rezolve cineva. Trebuie, mai întâi, să spui care e contribuția ta și de ce fel de susținere ai nevoie. E simplu să zici, spre exemplu: „Noi nu avem drumuri bune”. Ei și? În toate localitățile situația e aceeași. Dar, atunci când zici: „Noi nu avem drumuri bune, dar avem elaborate proiecte tehnice, avem devizele de cheltuieli, documentația necesară”, este altă discuție.
Există sau nu există, la momentul de față, autonomie locală?
Normal că există. Însuși faptul că anul acesta, în premieră, banii din Fondul rutier vor fi îndreptați, sută la sută, spre primării, e un element al autonomiei financiare. Sigur că ne-am dori ca ea să fie extinsă. Orice problemă trebuie rezolvată pe loc și doar, în cazul în care e imposibil, ar trebui să se implice autoritățile centrale. Foarte multă lume zice că și-ar dori mai multă autonomie. Nu putem vorbi despre autonomie mai mare atâta timp cât suntem fragmentați foarte și foarte tare. Noi avem peste 900 de primării. Letonia, o țară cu o populație asemănătoare ca a noastră, are 118 primării. E o mare diferență. Deci, o eventuală reformă teritorial-administrativă ar aduce cu ea și o autonomie mai mare.
Ziua autonomiei locale și a lucrătorului din administrația publică locală este sărbătorită pe 1 februarie și a fost instituită la inițiativa Congresului Autorităţilor Locale din Moldova (CALM) prin Hotărârea Guvernului nr.75 din 08.02.2012 întru recunoașterea importanței și valorii persoanelor care activează în APL, a aprecierii rolului deosebit al reprezentanților autorităților publice locale în soluționarea problemelor cetățenilor și dezvoltarea social-economică a colectivităților locale, precum și datorită importanței asigurării autonomiei locale în procesul de edificare și consolidare a Republicii Moldova.
