Lege cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public nr. 158

Written by admin on 13 decembrie 2011. Posted in Altele

legea 158

L E G E

cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public

nr. 158-XVI  din  04.07.2008

Monitorul Oficial nr.230-232/840 din 23.12.2008

* * *

C U P R I N S

 

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1. Obiectul şi scopul legii

Articolul 2. Noţiuni de bază

Articolul 3. Activităţile care implică exercitarea prerogativelor de putere publică

Articolul 4. Sfera de aplicare a prezentei legi

Articolul 5. Principiile fundamentale ale serviciului public

 

Capitolul II

INSTITUIREA ŞI CLASIFICAREA FUNCŢIILOR PUBLICE.

CATEGORIILE DE FUNCŢIONARI PUBLICI

Articolul 6. Instituirea funcţiilor publice

Articolul 7. Clasificarea funcţiilor publice

Articolul 8. Funcţionarii publici de conducere de nivel superior

Articolul 9. Funcţionarii publici de conducere

Articolul 10. Funcţionarii publici de execuţie

Capitolul III

MANAGEMENTUL FUNCŢIEI PUBLICE ŞI AL FUNCŢIONARILOR PUBLICI

Articolul 11. Competenţa Guvernului

Articolul 12. Administrarea funcţiei publice şi a funcţionarilor publici în cadrul autorităţii publice

Articolul 13. Evidenţa funcţiilor publice şi a funcţionarilor publici

 

Capitolul IV

DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE FUNCŢIONARULUI PUBLIC.

INCOMPATIBILITĂŢI ŞI RESTRICŢII

 

Secţiunea 1

Drepturile funcţionarului public

Articolul 14. Drepturile generale ale funcţionarului public

Articolul 15. Dreptul la opinie al funcţionarului public

Articolul 16. Apartenenţa la partide şi la alte organizaţii social-politice

Articolul 17. Dreptul de a întemeia şi de a se afilia la sindicate şi alte organizaţii

Articolul 18. Accesul la informaţia de ordin personal

Articolul 19. Timpul de muncă

Articolul 20. Protecţia juridică în exerciţiul funcţiei

Articolul 21. Dreptul la grevă

 

Secţiunea a 2-a

Obligaţiile funcţionarului public

Articolul 22. Obligaţiile generale ale funcţionarului public

Articolul 23. Executarea dispoziţiilor conducătorului

Articolul 24. Declaraţia cu privire la venituri, proprietate şi de interese personale

 

Secţiunea a 3-a

Incompatibilităţi şi restricţii

Articolul 25. Incompatibilităţi generale pentru funcţia publică

Articolul 26. Restricţii în ierarhia funcţiei publice

 

Capitolul V

CARIERA FUNCŢIONARILOR PUBLICI

 

Secţiunea 1

Încadrarea în serviciul public

Articolul 27. Condiţiile de bază pentru a candida la o funcţie publică

Articolul 28. Ocuparea funcţiei publice vacante

Articolul 29. Concursul pentru ocuparea funcţiei publice vacante

Articolul 30. Numirea în funcţia publică

Articolul 31. Perioada de probă pentru funcţionarul public debutant

Articolul 32. Jurămîntul funcţionarului public

Articolul 33. Gradele de calificare ale funcţionarilor publici şi conferirea lor

 

Secţiunea a 2-a

Evaluarea performanţelor profesionale ale funcţionarului public

Articolul 34. Dispoziţii generale privind evaluarea performanţelor profesionale

Articolul 35. Evaluarea performanţelor profesionale ale funcţionarilor publici de conducere de nivel superior

Articolul 36. Evaluarea performanţelor profesionale ale funcţionarilor publici de conducere şi de execuţie

 

Secţiunea a 3-a

Dezvoltarea profesională a funcţionarului public

Articolul 37. Procesul de dezvoltare profesională continuă

Articolul 38. Condiţii specifice procesului de dezvoltare profesională continuă

 

Secţiunea a 4-a

Remunerarea şi garanţiile sociale ale funcţionarului public

Articolul 39. Salarizarea funcţionarului public

Articolul 40. Stimularea funcţionarului public

Articolul 41. Vechimea în serviciul public

Articolul 42. Garanţiile sociale

Articolul 43. Concediul funcţionarului public

 

Capitolul VI

MODIFICAREA ŞI SUSPENDAREA RAPORTURILOR DE SERVICIU

 

Secţiunea 1

Modificarea raporturilor de serviciu

Articolul 44. Căile de modificare a raporturilor de serviciu

Articolul 45. Promovarea în funcţie

Articolul 46. Avansarea în trepte de salarizare

Articolul 47. Detaşarea

Articolul 48. Transferul

Articolul 49. Interimatul funcţiei publice de conducere

Articolul 50. Transferul în interesul serviciului al funcţionarilor publici de conducere de nivel superior

 

Secţiunea a 2-a

Suspendarea raporturilor de serviciu

Articolul 51. Noţiuni generale

Articolul 52. Suspendarea raporturilor de serviciu în circumstanţe ce nu depind de voinţa părţilor

Articolul 53. Suspendarea raporturilor de serviciu de către autoritatea publică

Articolul 54. Suspendarea raporturilor de serviciu la cererea funcţionarului public

Articolul 55. Reîncadrarea în funcţia publică

 

Capitolul VII

RĂSPUNDEREA FUNCŢIONARULUI PUBLIC

Articolul 56. Răspunderea funcţionarului public

Articolul 57. Abaterile disciplinare

Articolul 58. Sancţiunile disciplinare

Articolul 59. Aplicarea sancţiunilor disciplinare

Articolul 60. Termenul de acţiune şi contestarea sancţiunii disciplinare

 

Capitolul VIII

ÎNCETAREA RAPORTURILOR DE SERVICIU

Articolul 61. Condiţiile de încetare a raporturilor de serviciu

Articolul 62. Încetarea raporturilor de serviciu în circumstanţe ce nu depind de voinţa părţilor

Articolul 63. Eliberarea din funcţia publică

Articolul 64. Destituirea din funcţia publică

Articolul 65. Demisia

 

Capitolul IX

DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII

Articolul 66.

Articolul 67.

Articolul 68.

Articolul 69.

1.”>Articolul 691.

Articolul 70. Exclus

Articolul 71.

Articolul 72.

Articolul 73.

Articolul 74.

Articolul 75.

Articolul 76.

Articolul 77.

 

Anexa nr.1 Autorităţile publice care cad sub incidenţa Legii cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public

Anexa nr.2 Exclusă

 

 

Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

 

Capitolul I

DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1. Obiectul şi scopul legii

(1) Prezenta lege reglementează regimul general al funcţiei publice, statutul funcţionarului public, raporturile juridice dintre funcţionarii publici şi autorităţile publice (în cele ce urmează – raporturi de serviciu), precum şi alte raporturi ce decurg din acestea.

(2) Scopul prezentei legi constă în asigurarea realizării unui serviciu public stabil, profesionist, imparţial, transparent şi eficient în interesul societăţii şi al statului.

 

Articolul 2. Noţiuni de bază

În sensul prezentei legi se definesc următoarele noţiuni:

serviciu public – activitate de interes public, organizată şi desfăşurată de către o autoritate publică;

autoritate publică – orice structură organizatorică sau organ, instituite prin lege sau printr-un alt act normativ, care acţionează în regim de putere publică în scopul realizării unui interes public;

funcţie publică – ansamblul atribuţiilor şi obligaţiilor stabilite în temeiul legii în scopul realizării prerogativelor de putere publică;

funcţionar public – persoană fizică numită, în condiţiile prezentei legi, într-o funcţie publică;

funcţie de demnitate publică – funcţie publică ce se ocupă prin mandat obţinut direct în urma alegerilor organizate sau, indirect, prin numire în condiţiile legii;

administrarea funcţiei publice şi a funcţionarilor publici – ansamblul activităţilor necesare implementării procedurilor de planificare a resurselor umane, de încadrare, dezvoltare profesională, remunerare şi evaluare a performanţelor profesionale ale funcţionarilor publici, precum şi altor politici şi proceduri de personal în vederea realizării optime a misiunii şi obiectivelor strategice ale autorităţii publice.

 

Articolul 3. Activităţile care implică exercitarea prerogativelor de putere publică

Activităţile desfăşurate de funcţionarii publici, care implică exercitarea prerogativelor de putere publică, sînt:

a) elaborarea şi coordonarea elaborării documentelor de politici;

b) elaborarea proiectelor de acte legislative şi normative, precum şi altor reglementări specifice autorităţii publice;

c) punerea în executare a actelor legislative şi normative;

d) elaborarea actelor administrative privind aplicarea şi executarea actelor legislative şi normative, necesare pentru realizarea competenţei autorităţii publice;

e) controlul şi auditul public intern şi extern;

f) gestionarea resurselor umane în serviciul public;

g) planificarea, gestionarea şi controlul resurselor financiare publice;

h) administrarea fiscală;

i) reprezentarea intereselor autorităţii publice, în care funcţionarul public îşi desfăşoară activitatea, în raporturile acesteia cu persoane fizice sau juridice de drept public sau privat, din ţară şi străinătate, inclusiv reprezentarea în justiţie, în limita competenţelor stabilite.

 

Articolul 4. Sfera de aplicare a prezentei legi

(1) Prevederile prezentei legi se aplică funcţionarilor publici din autorităţile publice specificate în anexa nr.1.

(2) Prevederile prezentei legi se aplică funcţionarilor publici cu statut special (colaboratorilor serviciului diplomatic, serviciului vamal, ai organelor apărării, securităţii naţionale şi ordinii publice, altor categorii stabilite prin lege) în partea care nu este reglementată prin legi speciale.

(3) Prevederile prezentei legi nu se aplică:

a) persoanelor ce exercită funcţii de demnitate publică ;

b) personalului încadrat, pe baza încrederii personale, în cabinetul persoanelor ce exercită funcţii de demnitate publică;

c) personalului din autorităţile publice care desfăşoară activităţi auxiliare de secretariat, protocol şi administrative (pază, întreţinere-reparaţii, gospodărire şi deservire), de administrare a sistemelor informaţionale, inclusiv de introducere şi prelucrare a informaţiei ce asigură funcţionarea autorităţii publice;

d) altor categorii de personal care nu desfăşoară activităţi ce implică exercitarea prerogativelor de putere publică.

[Art.4 modificat prin Legea nr.199 din 16.07.2010, în vigoare 05.10.2010]

 

Articolul 5. Principiile fundamentale ale serviciului public

Serviciul public se bazează pe principiile legalităţii, profesionalismului, transparenţei, imparţialităţii, independenţei, responsabilităţii, stabilităţii şi loialităţii.

 

Capitolul II

INSTITUIREA ŞI CLASIFICAREA FUNCŢIILOR PUBLICE.

CATEGORIILE DE FUNCŢIONARI PUBLICI

Articolul 6. Instituirea funcţiilor publice

Funcţiile publice se instituie în temeiul actelor Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova, Guvernului şi ale altor autorităţi publice, emise în limitele competenţei lor, stabilite de Constituţie şi de alte legi.

 

Articolul 7. Clasificarea funcţiilor publice

(1) Conform nivelului atribuţiilor titularului, funcţiile publice se clasifică în următoarele categorii:

a) funcţii publice de conducere de nivel superior;

b) funcţii publice de conducere;

c) funcţii publice de execuţie.

(2) În raport cu complexitatea şi natura sarcinilor, cu nivelul de importanţă şi responsabilitate, fiecare categorie de funcţii publice se împarte în grupuri, specificate în Clasificatorul unic al funcţiilor publice, aprobat de Parlament.

 

Articolul 8. Funcţionarii publici de conducere de nivel superior

(1) Funcţionarii publici de conducere de nivel superior realizează managementul nivelului superior în autorităţile publice.

(2) Categoria funcţionarilor publici de conducere de nivel superior include persoanele care sînt numite în una din următoarele funcţii publice de conducere de nivel superior:

 

[Lit.a), b) excluse prin Legea nr.41-XVIII din 20.10.2009, în vigoare 22.10.2009]

 

c) adjunct al conducătorului autorităţii administrative;

d) conducător şi adjunct al conducătorului aparatului autorităţii publice (Parlamentul, Preşedintele Republicii Moldova, Consiliul Superior al Magistraturii, Curtea Constituţională, Curtea Supremă de Justiţie, Procuratura Generală, Curtea de Conturi).

(3) Ocuparea funcţiei publice de conducere de nivel superior vacante se face prin concurs.

(4) Pentru a ocupa o funcţie publică de conducere de nivel superior, persoana trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele cerinţe:

a) să respecte condiţiile prevăzute la art.27;

b) să aibă studii superioare, absolvite cu diplomă de licenţă sau echivalentă;

c) să aibă cel puţin 5 ani vechime în specialitatea/profilul funcţiei publice respective.

(5) Numirea în funcţie a funcţionarilor publici de conducere de nivel superior, modificarea, suspendarea şi încetarea raporturilor de serviciu se fac, în condiţiile legii, de către:

a) Guvern, pentru funcţiile publice specificate la alin.(2) lit.c);

b) conducătorii autorităţilor publice respective, pentru funcţiile publice specificate la alin.(2) lit.d).

(6) Pentru ocuparea prin concurs a funcţiilor prevăzute la alin.(2) lit.c) se instituie o comisie permanentă, formată din 7 membri specialişti notorii în administraţia publică, desemnaţi de Guvern.

(7) Structura, criteriile de desemnare a membrilor, atribuţiile şi modul de organizare şi funcţionare a comisiei menţionate la alin.(6) se aprobă de Guvern în condiţiile prezentei legi.

(8) Pentru ocuparea prin concurs a funcţiilor prevăzute la alin.(2) lit.d) se instituie comisii de concurs conform prevederilor actelor normative adoptate de autorităţile publice respective.

[Art.8 modificat prin Legea nr.41-XVIII din 20.10.2009, în vigoare 22.10.2009]

 

Articolul 9. Funcţionarii publici de conducere

(1) Categoria funcţionarilor publici de conducere include persoanele numite, în condiţiile prezentei legi, în una din următoarele funcţii publice de conducere:

a) conducător şi adjunct al conducătorului organului din subordinea ministerelor şi altor autorităţi administrative;

b) conducător şi adjunct al conducătorului subdiviziunii interioare a autorităţii publice;

c) conducător şi adjunct al conducătorului serviciului desconcentrat al autorităţii publice;

 

[Lit.d)-f) excluse prin Legea nr.98 din 28.05.2010, în vigoare 09.07.2010]

 

g) conducător şi adjunct al conducătorului serviciului descentralizat, organizat în unitatea administrativ-teritorială şi în unitatea teritorială autonomă cu statut special;

h) secretar al consiliului satului (comunei), sectorului, oraşului (municipiului), raionului şi secretar al preturii;

i) pretor şi vicepretor al sectorului municipiului Chişinău.

(2) Funcţionarii publici de conducere organizează, coordonează, îndrumă şi controlează activităţile specificate la art.3 sub autoritatea unui funcţionar public ierarhic superior sau a unei persoane ce exercită funcţie de demnitate publică.

 

Articolul 10. Funcţionarii publici de execuţie

Categoria funcţionarilor publici de execuţie include persoanele numite, în condiţiile prezentei legi, în alte funcţii publice decît cele prevăzute la art.8 şi 9.

 

Capitolul III

MANAGEMENTUL FUNCŢIEI PUBLICE ŞI AL FUNCŢIONARILOR PUBLICI

Articolul 11. Competenţa Guvernului

Managementul funcţiei publice şi al funcţionarilor publici este de competenţa Guvernului.

 

Articolul 12. Administrarea funcţiei publice şi a funcţionarilor publici în cadrul autorităţii publice

(1) Autorităţile publice asigură administrarea funcţiei publice şi a funcţionarilor publici.

(2) Administrarea funcţiei publice şi a funcţionarilor publici se organizează şi se realizează de conducătorul autorităţii publice, prin intermediul serviciului resurse umane.

(3) Regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare a serviciului resurse umane din autoritatea publică se aprobă de Guvern.

 

Articolul 13. Evidenţa funcţiilor publice şi a funcţionarilor publici

(1) Evidenţa la nivel naţional a funcţiilor publice şi a funcţionarilor publici se efectuează prin administrarea registrului funcţiilor publice şi al funcţionarilor publici şi a dosarelor personale ale funcţionarilor publici.

(2) Fiecare autoritate publică are obligaţia să transmită Guvernului, la cerere, toate datele necesare realizării atribuţiilor sale ce decurg din prezenta lege.

(3) În cazul intervenirii unor schimbări în raporturile de serviciu, autoritatea publică, în termen de 10 zile lucrătoare, este obligată să comunice acest fapt Guvernului.

(4) Modalitatea de administrare a datelor şi de transmitere a lor către Guvern, categoriile de persoane care au acces la evidenţa naţională, structura şi conţinutul registrului funcţiilor publice şi al funcţionarilor publici se aprobă de Guvern.

(5) Pentru fiecare funcţionar public, autorităţile publice întocmesc dosar personal. Dosarul personal conţine informaţii despre funcţionarul public şi despre modul în care acesta îşi exercită atribuţiile.

(6) Persoanele care au acces la datele cuprinse în evidenţa funcţiilor publice şi a funcţionarilor publici, precum şi la dosarul personal al funcţionarului public, au obligaţia, în condiţiile legii, de a păstra confidenţialitatea datelor cu caracter personal.

(7) Pentru încălcarea prohibiţiei prevăzută la alin.(6), persoanele respective răspund în condiţiile legii.

 

Capitolul IV

DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE FUNCŢIONARULUI PUBLIC.

INCOMPATIBILITĂŢI ŞI RESTRICŢII

 

Secţiunea 1

Drepturile funcţionarului public

Articolul 14. Drepturile generale ale funcţionarului public

Funcţionarul public are următoarele drepturi generale:

a) să examineze probleme şi să ia decizii în limitele competenţei sale;

b) să solicite, în limitele competenţei sale, şi să primească informaţia necesară de la alte autorităţi publice, precum şi de la persoane fizice şi juridice, indiferent de tipul de proprietate şi forma lor juridică de organizare;

c) să-şi cunoască drepturile şi atribuţiile stipulate în fişa postului;

d) să beneficieze de condiţii normale de muncă şi igienă de natură să-i ocrotească sănătatea şi integritatea fizică şi psihică, precum şi de un salariu corespunzător complexităţii atribuţiilor funcţiei;

e) să se adreseze Guvernului asupra cazurilor de încălcare a legislaţiei referitoare la funcţia publică şi la statutul funcţionarului public, cu excepţia funcţionarilor publici care activează în cadrul autorităţilor publice indicate la art.8 alin.(2) lit.d), care sînt în drept să se adreseze conducătorilor autorităţilor publice respective;

f) să beneficieze de stabilitate în funcţia publică deţinută, precum şi de dreptul de a fi promovat într-o funcţie publică superioară.

 

Articolul 15. Dreptul la opinie al funcţionarului public

(1) Dreptul la opinie al funcţionarului public este garantat.

(2) Funcţionarul public poate exprima opinia oficială a autorităţii publice numai dacă este abilitat în acest sens, conform procedurilor stabilite.

(3) Funcţionarul public poate participa la activităţi sau dezbateri publice, avînd obligaţia de a face cunoscut faptul că opinia exprimată nu reprezintă punctul de vedere oficial al autorităţii publice în cadrul căreia îşi desfăşoară activitatea.

(4) În timpul exercitării atribuţiilor, funcţionarul public se va abţine de la exprimarea sau manifestarea publică a preferinţelor politice şi favorizarea vreunui partid politic sau vreunei organizaţii social-politice.

 

Articolul 16. Apartenenţa la partide şi la alte organizaţii social-politice

Funcţionarii publici pot avea calitatea de membru al partidelor politice sau organizaţiilor social-politice legal constituite, cu excepţiile prevăzute de lege.

 

Articolul 17. Dreptul de a întemeia şi de a se afilia la sindicate şi alte organizaţii

(1) Dreptul funcţionarilor publici la asociere în sindicate este garantat.

(2) Funcţionarii publici pot, în mod liber, să întemeieze organizaţii sindicale şi să adere la ele.

(3) Funcţionarii publici se pot asocia în organizaţii profesionale sau în alte organizaţii care au drept scop reprezentarea şi protejarea intereselor profesionale.

 

Articolul 18. Accesul la informaţia de ordin personal

(1) Funcţionarul public are dreptul la acces liber la dosarul său personal şi la datele personale incluse în registrul funcţiilor publice şi al funcţionarilor publici.

(2) La cererea scrisă sau verbală a funcţionarului public, autoritatea publică eliberează gratuit copii de pe actele existente în dosarul său personal, precum şi documente care să ateste activitatea desfăşurată, vechimea totală în muncă şi în funcţia publică, alte date necesare.

(3) Funcţionarul public are dreptul de a fi informat cu privire la toate deciziile care îl vizează în mod direct.

 

Articolul 19. Timpul de muncă

(1) Durata normală a timpului de muncă pentru funcţionarii publici este de 8 ore pe zi şi de 40 de ore pe săptămînă.

(2) La dispoziţia conducătorului, funcţionarii publici pot lucra peste durata normală a timpului de muncă, în zilele de sărbătoare nelucrătoare şi/sau în zilele de repaus, în limita a 120 de ore într-un an calendaristic. În cazuri excepţionale, această limită, cu acordul reprezentanţilor funcţionarilor publici, poate fi extinsă pînă la 240 de ore.

(3) În cazurile specificate la alin.(2), funcţionarii publici de conducere şi de execuţie beneficiază de o plată în mărimea dublă a salariului pe unitate de timp sau de recuperarea timpului lucrat cu păstrarea salariului mediu.

(4) Durata zilei de muncă din ajunul zilelor de sărbătoare nelucrătoare se reduce cu cel puţin o oră pentru toţi funcţionarii publici, cu excepţia celor cărora li s-a stabilit o durată redusă a timpului de muncă sau ziua de muncă parţială. Durata concretă redusă în acest caz se stabileşte prin actul administrativ emis de conducătorul autorităţii publice.

(5) Nu se admite atragerea la lucru peste durata timpului de muncă a femeilor gravide, a femeilor aflate în concediul postnatal, a femeilor care au copii în vîrstă de pînă la 3 ani, precum şi a persoanelor cărora o astfel de activitate le este contraindicată conform certificatului medical, eliberat în modul stabilit.

(6) Autoritatea publică are obligaţia să ţină, în modul stabilit, evidenţa timpului de muncă prestat efectiv de fiecare funcţionar public.

 

Articolul 20. Protecţia juridică în exerciţiul funcţiei

(1) Funcţionarii publici în exerciţiul atribuţiilor lor sînt protejaţi de lege.

(2) Autoritatea publică este obligată să asigure protecţia funcţionarului public şi a membrilor familiei lui împotriva ameninţărilor, violenţelor, faptelor de ultraj cărora le-ar putea fi victimă în exerciţiul funcţiei publice sau în legătură cu aceasta. Pentru garantarea acestui drept, autoritatea publică va solicita sprijinul organelor abilitate, potrivit legii.

(3) Autoritatea publică este obligată să îl despăgubească pe funcţionarul public în situaţia în care acesta a suferit un prejudiciu material şi/sau moral în legătură cu îndeplinirea atribuţiilor de serviciu.

 

Articolul 21. Dreptul la grevă

(1) Funcţionarilor publici le este recunoscut dreptul la grevă în conformitate cu legislaţia.

(2) Funcţionarilor publici le este interzis să participe la grevele care dereglează funcţionarea autorităţii publice de a cărei activitate depinde asigurarea societăţii cu bunuri şi servicii de importanţă vitală.

 

Secţiunea a 2-a

Obligaţiile funcţionarului public

Articolul 22. Obligaţiile generale ale funcţionarului public

(1) Funcţionarul public are următoarele obligaţii generale:

a) să respecte Constituţia, legislaţia în vigoare, precum şi tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte;

b) să respecte cu stricteţe drepturile şi libertăţile cetăţenilor;

c) să fie loial autorităţii publice în care activează;

d) să îndeplinească cu responsabilitate, obiectivitate şi promptitudine, în spirit de iniţiativă şi colegialitate toate atribuţiile de serviciu;

e) să păstreze, în conformitate cu legea, secretul de stat, precum şi confidenţialitatea în legătură cu faptele, informaţiile sau documentele de care ia cunoştinţă în exerciţiul funcţiei publice, cu excepţia informaţiilor considerate de interes public;

f) să respecte normele de conduită profesională prevăzute de lege;

g) să respecte regulamentul intern.

(2) Funcţionarii publici de conducere de nivel superior, precum şi funcţionarii publici de conducere sînt obligaţi să încurajeze propunerile şi iniţiativele motivate ale personalului din subordine în vederea îmbunătăţirii activităţii autorităţii publice în care îşi desfăşoară activitatea.

 

Articolul 23. Executarea dispoziţiilor conducătorului

(1) Funcţionarul public este obligat să se conformeze dispoziţiilor (ordinelor, poruncilor, indicaţiilor obligatorii spre executare) primite de la conducătorul său direct şi de la conducătorul autorităţii publice în care îşi exercită funcţia publică.

(2) Funcţionarul public are dreptul să refuze, în scris şi motivat, îndeplinirea dispoziţiilor, scrise sau verbale, primite de la conducător dacă le consideră ilegale.

(3) Dispoziţia se consideră ilegală dacă aceasta este în contradicţie cu actele legislative şi normative în vigoare, depăşeşte competenţa autorităţii publice sau necesită acţiuni pe care destinatarul dispoziţiei nu are dreptul să le îndeplinească.

(4) Dacă funcţionarul public are dubii cu privire la legalitatea unei dispoziţii, acesta este obligat să comunice în scris autorului dispoziţiei dubiile sale, precum şi să aducă la cunoştinţa conducătorului ierarhic superior al acestuia astfel de situaţii.

(5) Funcţionarul public nu poate fi sancţionat sau prejudiciat pentru sesizarea cu bună-credinţă cu privire la dispoziţiile ilegale ale conducătorului.

 

Articolul 24. Declaraţia cu privire la venituri, proprietate şi de interese personale

(1) Funcţionarul public este obligat să prezinte, în condiţiile legii, declaraţie cu privire la venituri şi proprietate.

(2) Funcţionarul public este obligat să respecte întocmai regimul juridic al conflictului de interese.

 

Secţiunea a 3-a

Incompatibilităţi şi restricţii

Articolul 25. Incompatibilităţi generale pentru funcţia publică

(1) Calitatea de funcţionar public este incompatibilă cu orice altă funcţie publică decît cea în care a fost numit.

(2) Funcţionarul public nu este în drept să desfăşoare alte activităţi remunerate:

a) în cadrul autorităţilor publice, cu excepţiile prevăzute de lege;

b) în funcţie de demnitate publică sau în funcţie din cadrul cabinetului persoanei care exercită funcţie de demnitate publică, cu excepţia cazului în care raporturile de serviciu sînt suspendate pe perioada respectivă în condiţiile legii;

c) prin contract individual de muncă sau prin alt contract cu caracter civil, în cadrul societăţilor comerciale, cooperativelor, întreprinderilor de stat sau municipale, precum şi al organizaţiilor necomerciale, din sectorul public sau privat, a căror activitate este controlată, subordonată sau în anumite privinţe este de competenţa autorităţii în care el este angajat, cu excepţia activităţilor ştiinţifice, didactice, de creaţie şi de reprezentare a statului în societăţile economice. Modul de cumulare a acestor activităţi cu funcţia publică se stabileşte de Guvern.

(3) Funcţionarul public poate cumula, în cadrul autorităţii publice în care îşi desfăşoară activitatea, atribuţiile funcţiei sale cu atribuţiile funcţiei publice temporar vacante, fapt confirmat prin actul administrativ al conducătorului.

(4) Funcţionarul public nu poate fi mandatar al unor terţe persoane în autoritatea publică în care îşi desfăşoară activitatea, inclusiv în ceea ce priveşte efectuarea unor acte în legătură cu funcţia publică pe care o exercită.

(5) Alte incompatibilităţi şi conflicte de interese se stabilesc prin legislaţie specială.

(6) Funcţionarul public antrenat în una din activităţile incompatibile enumerate la alin.(2) şi (4) este avertizat în scris de către conducătorul autorităţii publice să abandoneze activitatea. Dacă, după expirarea unei luni de la data primirii avertismentului, funcţionarul public nu abandonează activitatea, el este destituit din funcţia publică.

 

Articolul 26. Restricţii în ierarhia funcţiei publice

(1) Funcţionarul public nu poate exercita o funcţie publică în subordinea nemijlocită a unei rude directe (părinte, frate, soră, fiu, fiică) sau a unei rude prin afinitate (soţ/soţie, părinte, frate şi soră a soţului/soţiei) în cadrul aceleiaşi autorităţi publice.

(2) Aceeaşi prohibiţie se aplică şi în situaţia în care conducătorul superior nemijlocit al funcţionarului public are calitatea de persoană ce exercită funcţie de demnitate publică.

(3) Persoanele care se află în situaţiile prevăzute la alin.(1) şi (2) vor întreprinde acţiuni în vederea încetării raporturilor ierarhice nemijlocite în termen de 2 luni.

(4) În cazul în care condiţiile alin.(3) nu se respectă, funcţionarul public se transferă într-o funcţie care ar exclude o astfel de subordonare, iar dacă transferul nu este posibil, acesta este eliberat din funcţia publică deţinută.

 

Capitolul V

CARIERA FUNCŢIONARILOR PUBLICI

 

Secţiunea 1

Încadrarea în serviciul public

Articolul 27. Condiţiile de bază pentru a candida la o funcţie publică

(1) La o funcţie publică poate candida persoana care îndeplineşte următoarele condiţii:

a) deţine cetăţenia Republicii Moldova;

b) posedă limba moldovenească şi limbile oficiale de comunicare interetnică vorbite în teritoriul respectiv în limitele stabilite de lege;

c) are capacitate deplină de exerciţiu;

d) nu a împlinit vîrsta necesară obţinerii dreptului la pensie pentru limită de vîrstă;

e) este aptă, din punct de vedere al stării sănătăţii, pentru exercitarea funcţiei publice, conform certificatului medical eliberat de instituţia medicală abilitată, dacă pentru funcţia respectivă sînt stabilite cerinţe speciale de sănătate;

f) are studiile necesare prevăzute pentru funcţia publică respectivă;

g) îndeplineşte cerinţele specifice pentru ocuparea unor anumite funcţii publice;

h) nu are antecedente penale nestinse pentru infracţiuni săvîrşite cu intenţie;

i) nu este privată de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate, ca pedeapsă de bază sau complementară, ca urmare a sentinţei judecătoreşti definitive prin care s-a dispus această interdicţie.

(2) Pentru ocuparea funcţiilor publice în autorităţile publice sînt necesare studii superioare absolvite cu diplomă de licenţă sau echivalentă, cu excepţia funcţiilor publice de execuţie din autorităţile administraţiei publice locale de nivelul întîi în care, după caz, pot fi încadrate persoane cu studii medii de specialitate absolvite cu diplomă.

[Art.27 modificat prin Legea nr.127-XVIII din 23.12.2009, în vigoare 31.12.2009]

 

Articolul 28. Ocuparea funcţiei publice vacante

(1) Ocuparea funcţiei publice vacante se face prin:

a) concurs;

b) promovare;

c) transfer.

(2) Concursul se organizează, de regulă, după aplicarea modalităţilor de ocupare a funcţiei publice vacante specificate la alin.(1) lit.b) şi c).

 

Articolul 29. Concursul pentru ocuparea funcţiei publice vacante

(1) Concursul pentru ocuparea funcţiei publice vacante are la bază principiile competiţiei deschise, transparenţei, competenţei şi meritelor profesionale, precum şi principiul egalităţii accesului la funcţiile publice pentru fiecare cetăţean.

(2) Concursul se organizează, în condiţiile legii, de către:

a) comisia de concurs prevăzută la art.8 alin.(6), pentru funcţiile publice specificate la art.8 alin.(2) lit.c);

b) comisiile de concurs prevăzute la art.8 alin.(8), pentru funcţiile publice specificate la art.8 alin.(2) lit.d);

c) comisiile de concurs instituite de către autorităţile publice, pentru funcţiile publice de conducere şi de execuţie din aceste autorităţi.

(3) Condiţiile de desfăşurare a concursului se publică într-o publicaţie periodică, pe pagina web a autorităţii publice iniţiatoare, precum şi se afişează pe panoul informaţional la sediul autorităţii publice, într-un loc vizibil şi accesibil publicului, cu cel puţin 20 de zile calendaristice înainte de data desfăşurării concursului.

(4) Procedura de organizare şi desfăşurare a concursului se stabileşte de Guvern.

(5) Litigiile cu privire la concurs se soluţionează de instanţa de contencios administrativ competentă.

[Art.29 modificat prin Legea nr.98 din 28.05.2010, în vigoare 09.07.2010]

[Art.29 modificat prin Legea nr.41-XVIII din 20.10.2009, în vigoare 22.10.2009]

 

Articolul 30. Numirea în funcţia publică

(1) Raporturile de serviciu apar în baza actului administrativ de numire în funcţia publică, emis în condiţiile prezentei legi.

(2) Actul administrativ de numire are formă scrisă şi conţine temeiul legal al numirii, referinţa la una din modalităţile de ocupare a funcţiei publice specificate la art.28, numele funcţionarului public, funcţia publică, data de la care acesta urmează să exercite funcţia publică, drepturile salariale, perioada de probă, după caz, alte componente stabilite de legislaţie.

(3) Numirea în funcţiile publice de conducere de nivel superior se face de către subiecţii specificaţi la art.8 alin.(5).

(4) Numirea în funcţiile publice de conducere şi de execuţie se face prin actul administrativ emis de către conducătorul sau, după caz, de organul colegial de conducere al autorităţii publice în care urmează să-şi desfăşoare activitatea funcţionarul public.

(5) Raporturile de serviciu se realizează o perioadă nedeterminată, cu excepţiile prevăzute de prezenta lege.

(6) Fişa postului se anexează la actul administrativ de numire, iar o copie a acesteia se înmînează funcţionarului public.

 

Articolul 31. Perioada de probă pentru funcţionarul public debutant

(1) Funcţionar public debutant este persoana care exercită o funcţie publică pentru prima dată.

(2) Perioada de probă are drept scop verificarea cunoştinţelor, abilităţilor şi atitudinilor profesionale în îndeplinirea funcţiei publice, formarea practică a funcţionarilor publici debutanţi, precum şi cunoaşterea de către aceştia a specificului şi exigenţelor administraţiei publice.

(3) Funcţionarilor publici de conducere de nivel superior nu li se stabileşte perioadă de probă.

(4) Durata perioadei de probă este de 6 luni.

(5) La expirarea perioadei de probă, funcţionarul public debutant:

a) este confirmat în funcţia publică dacă a obţinut la evaluarea activităţii profesionale cel puţin calificativul „satisfăcător”;

b) este eliberat din funcţia publică dacă a obţinut la evaluarea activităţii profesionale calificativul „nesatisfăcător”.

(6) Perioada de probă se ia în considerare la calculul vechimii în serviciul public, cu excepţia cazului specificat la alin.(5) lit.b).

(7) Procedura de organizare a perioadei de probă, de evaluare a activităţii funcţionarului public debutant, drepturile şi obligaţiile lui specifice se aprobă de Guvern.

 

Articolul 32. Jurămîntul funcţionarului public

(1) Funcţionarul public depune jurămînt de credinţă cu următorul cuprins: „Jur solemn să respect Constituţia Republicii Moldova, drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, să apăr suveranitatea, independenţa şi integritatea teritorială a Republicii Moldova, să execut în mod obiectiv şi imparţial legile ţării, să îndeplinesc conştiincios obligaţiile ce îmi revin în exercitarea funcţiei publice şi să respect normele de conduită profesională.”

(2) Funcţionarul public depune jurămîntul o singură dată, după îndeplinirea condiţiilor specificate la art.31 alin.(5) lit.a), în termen de 10 zile de la confirmarea în funcţia publică, în prezenţa conducătorului autorităţii publice respective şi în faţa simbolurilor de stat.

(3) Organizarea depunerii jurămîntului aparţine persoanei/organului care are competenţa legală de numire în funcţie.

(4) Funcţionarul public semnează jurămîntul, care se păstrează în dosarul lui personal.

(5) Refuzul depunerii jurămîntului are ca efect destituirea funcţionarului din funcţia publică.

[Art.32 modificat prin Legea nr.98 din 28.05.2010, în vigoare 09.07.2010]

 

Articolul 33. Gradele de calificare ale funcţionarilor publici şi conferirea lor

(1) Pentru fiecare categorie de funcţionari publici se stabilesc următoarele grade de calificare:

a) pentru funcţionarii publici de conducere de nivel superior:

consilier de stat al Republicii Moldova de clasa I;

consilier de stat al Republicii Moldova de clasa a II-a;

consilier de stat al Republicii Moldova de clasa a III-a;

b) pentru funcţionarii publici de conducere:

consilier de stat de clasa I;

consilier de stat de clasa a II-a;

consilier de stat de clasa a III-a;

c) pentru funcţionarii publici de execuţie:

consilier de clasa I;

consilier de clasa a II-a;

consilier de clasa a III-a.

(2) Gradul de calificare de clasa a III-a se conferă funcţionarului public debutant după îndeplinirea condiţiilor specificate la art.31 alin.(5) lit.a), iar persoanei care anterior a deţinut funcţie publică, însă nu deţine grad de calificare, funcţionarului public de conducere de nivel superior – la numirea lor în funcţie.

(3) Conferirea gradului de calificare imediat superior se face dacă funcţionarul public a obţinut cel puţin calificativul „bine” la 3 evaluări ale performanţelor profesionale.

(4) Prin derogare de la dispoziţiile alin.(3), funcţionarului public i se poate conferi un grad de calificare ce îl depăşeşte pe cel anterior cu un grad în cazul îndeplinirii unor misiuni de importanţă deosebită sau obţinerii calificativului “foarte bine” la ultimele 2 evaluări ale performanţelor profesionale. Aprecierea caracterului deosebit al misiunii este de competenţa conducătorului autorităţii publice cu drept de conferire a gradelor de calificare.

(5) Fiecărui grad de calificare îi corespunde un anumit spor la salariu, calculat din data conferirii acestuia.

(6) Funcţionarul public îşi păstrează gradul de calificare deţinut în cazul promovării în cadrul aceleiaşi categorii de funcţii publice, avansării în trepte de salarizare, transferului, detaşării, interimatului unei funcţii publice de conducere, reangajării în serviciul public.

(7) În cazul promovării într-o funcţie publică dintr-o categorie superioară, funcţionarului public i se conferă gradul de calificare inferior corespunzător categoriei funcţiei publice în care a promovat.

(8) Gradul de calificare se conferă de către persoana/organul care are competenţa legală de numire în funcţie a funcţionarului public, printr-un act administrativ. Gradul de calificare se consemnează în carnetul de muncă al funcţionarului public, iar copia actului administrativ prin care s-a conferit gradul de calificare se păstrează în dosarul personal al acestuia.

(9) Funcţionarului public i se poate retrage gradul de calificare, prin hotărîre judecătorească definitivă, pentru săvîrşirea unor acţiuni ilegale ce prevăd răspundere penală, precum şi în cazul cînd gradul de calificare a fost conferit cu încălcarea legislaţiei.

[Art.33 modificat prin Legea nr.98 din 28.05.2010, în vigoare 09.07.2010]

 

Secţiunea a 2-a

Evaluarea performanţelor profesionale ale funcţionarului public

Articolul 34. Dispoziţii generale privind evaluarea performanţelor profesionale

(1) Evaluarea performanţelor profesionale ale funcţionarului public se realizează prin compararea rezultatelor obţinute în perioada evaluată cu obiectivele stabilite, în baza criteriilor de evaluare.

(2) Obiectivele pentru fiecare funcţionar public se stabilesc anual de către conducătorul autorităţii publice în care îşi desfăşoară activitatea funcţionarul public şi vor corespunde următoarelor cerinţe:

a) să fie specifice activităţilor ce implică exercitarea prerogativelor de putere publică;

b) să fie măsurabile – să aibă o formă concretă de realizare;

c) să reflecte termenele de realizare;

d) să fie realiste – să poată fi aduse la îndeplinire în termenele de realizare prevăzute şi cu resursele alocate;

e) să fie flexibile – să poată fi revizuite în funcţie de modificările intervenite în priorităţile autorităţii publice.

(3) Revizuirea obiectivelor se poate face semestrial. Modificările se consemnează într-un proces-verbal semnat şi datat de conducătorul autorităţii publice şi de funcţionarul public care urmează să fie evaluat.

(4) Evaluarea performanţelor profesionale ale funcţionarului public se efectuează anual.

(5) În urma evaluării performanţelor profesionale, funcţionarului public i se acordă unul dintre următoarele calificative: „foarte bine”, „bine”, „satisfăcător”, „nesatisfăcător”.

(6) În cadrul procedurii de evaluare a performanţelor profesionale ale funcţionarului public se identifică necesităţile de dezvoltare profesională a acestuia.

(7) Rezultatele evaluării performanţelor profesionale ale funcţionarului public se iau în considerare la luarea deciziilor:

a) cu privire la avansarea sau menţinerea în trepte de salarizare;

b) cu privire la conferirea unui grad de calificare superior;

c) cu privire la promovarea într-o funcţie publică superioară;

d) cu privire la destituirea din funcţia publică.

(8) Deciziile specificate la alin.(7) se confirmă prin actul administrativ al persoanei/organului care are competenţa legală de numire în funcţie.

(9) Modalitatea de evaluare a performanţelor profesionale ale funcţionarului public se aprobă de Guvern.

[Art.34 modificat prin Legea nr.98 din 28.05.2010, în vigoare 09.07.2010]

 

Articolul 35. Evaluarea performanţelor profesionale ale funcţionarilor publici de conducere de nivel superior

(1) Evaluarea performanţelor profesionale ale funcţionarilor publici de conducere de nivel superior specificaţi la art.8 alin.(2) lit.c) se efectuează de către comisia de evaluare, ai cărei membri se numesc de Primul-ministru.

(2) Evaluarea performanţelor profesionale ale funcţionarilor publici de conducere de nivel superior specificaţi la art.8 alin.(2) lit.d) se efectuează de către comisiile de evaluare instituite de conducătorii autorităţilor publice respective.

(3) Persoana care exercită funcţie de demnitate publică sau, după caz, funcţionarul public de conducere de nivel superior ierarhic funcţionarului public de conducere de nivel superior va întocmi un raport de evaluare, iar funcţionarul public de conducere de nivel superior evaluat va întocmi un raport de activitate pentru perioada respectivă.

(4) Interviul cu funcţionarul public de conducere de nivel superior este obligatoriu în cazul în care informaţiile referitoare la gradul de îndeplinire a obiectivelor cuprinse în raportul de activitate al funcţionarului public de conducere de nivel superior şi în raportul de evaluare diferă. În caz de necesitate, comisia de evaluare poate cere funcţionarului public de conducere de nivel superior furnizarea oricăror alte informaţii despre activitatea sa în perioada evaluată.

(5) Fiecare evaluare realizată de comisia de evaluare se consemnează în fişa de evaluare a funcţionarului public de conducere de nivel superior. Un exemplar al fişei de evaluare se trimite obligatoriu persoanei care exercită funcţie de demnitate publică sau, după caz, funcţionarului public de conducere de nivel superior ierarhic funcţionarului public de conducere de nivel superior, iar altul se păstrează în dosarul personal al funcţionarului public evaluat.

(6) În cazul în care funcţionarul public de conducere de nivel superior consideră că aprecierile consemnate nu corespund realităţii, el poate solicita comisiei de evaluare revizuirea calificativului acordat.

[Art.35 modificat prin Legea nr.41-XVIII din 20.10.2009, în vigoare 22.10.2009]

 

Articolul 36. Evaluarea performanţelor profesionale ale funcţionarilor publici de conducere şi de execuţie

(1) Procedura de evaluare a performanţelor profesionale ale funcţionarilor publici de conducere şi de execuţie se realizează în două etape:

a) completarea fişei de evaluare;

b) interviul.

(2) Completarea fişei de evaluare se realizează de către:

a) persoana care exercită funcţie de demnitate publică, pentru funcţionarii publici care sînt în subordinea directă a acestuia;

b) funcţionarul public de conducere de nivel superior, pentru funcţionarii publici de conducere din subordine sau pentru funcţionarii publici de execuţie, în cazul în care aceştia îşi desfăşoară activitatea în cadrul unor subdiviziuni care nu sînt coordonate de un funcţionar public de conducere;

c) funcţionarul public de conducere ierarhic superior, potrivit structurii organizatorice a autorităţii publice, pentru funcţionarul public de conducere din subordine;

d) funcţionarul public de conducere, pentru funcţionarul public de execuţie a cărui activitate o coordonează;

e) preşedintele raionului, în baza deciziei consiliului raional, pentru secretarul consiliului raional;

f) primarul, în baza deciziei consiliului local, pentru secretarul consiliului satului (comunei), sectorului, oraşului (municipiului).

(3) Interviul reprezintă un schimb de informaţii care are loc între persoana care a întocmit fişa de evaluare şi funcţionarul public evaluat.

(4) După finalizarea procedurii de evaluare, fişa de evaluare se înaintează pentru contrasemnare funcţionarului public ierarhic superior persoanei care a completat-o, iar în lipsa acestuia va contrasemna persoana care exercită funcţie de demnitate publică. În situaţia în care persoana care a completat fişa de evaluare este persoana care exercită funcţie de demnitate publică, fişa de evaluare nu se contrasemnează.

(5) Conform deciziei contrasemnatarului, procedura de evaluare poate fi repetată în cazul în care:

a) aprecierile consemnate în fişa de evaluare nu corespund realităţii;

b) comentariile funcţionarului public evaluat privind dezacordul cu consemnările făcute, anexate la fişa de evaluare, sînt considerate argumentate.

[Art.36 modificat prin Legea nr.98 din 28.05.2010, în vigoare 09.07.2010]

 

Secţiunea a 3-a

Dezvoltarea profesională a funcţionarului public

Articolul 37. Procesul de dezvoltare profesională continuă

(1) Funcţionarul public are dreptul şi obligaţia de a-şi perfecţiona, în mod continuu, abilităţile şi pregătirea profesională.

(2) Fiecare autoritate publică va asigura organizarea unui proces sistematic şi planificat de dezvoltare profesională continuă a funcţionarului public, care include:

a) aprofundarea şi actualizarea cunoştinţelor, dezvoltarea abilităţilor;

b) modelarea atitudinilor necesare funcţionarului public pentru exercitarea eficientă a atribuţiilor funcţiei.

(3) În procesul de dezvoltare profesională continuă a funcţionarului public, autorităţile publice au obligaţia:

a) de a asigura posibilităţi egale fiecărui funcţionar public la instruire atît în ţară, cît şi peste hotare;

b) de a asigura fiecărui funcţionar public diverse forme de dezvoltare profesională continuă, cu o durată de cel puţin 40 de ore anual, iar o dată la trei ani – cursuri de perfecţionare, cu o durată de cel puţin 72 de ore;

c) de a prevedea în bugetul anual propriu mijloace pentru finanţarea procesului de dezvoltare profesională continuă a funcţionarilor publici, în mărime de cel puţin 2% din fondul de salarizare.

(4) Modul de organizare şi desfăşurare a procesului de dezvoltare profesională continuă a funcţionarilor publici se aprobă de Guvern.

 

Articolul 38. Condiţii specifice procesului de dezvoltare profesională continuă

(1) Pe perioada în care funcţionarii publici urmează forme de dezvoltare profesională continuă, ei beneficiază de plata salariului în situaţia în care aceste forme sînt:

a) organizate la iniţiativa sau în interesul autorităţii publice;

b) urmate la iniţiativa funcţionarului public, cu acordul scris al conducătorului autorităţii publice.

(2) În cazul în care cursurile de dezvoltare profesională continuă se organizează în afara localităţii unde îşi are sediul autoritatea publică, funcţionarul public beneficiază de compensarea cheltuielilor legate de deplasare.

(3) Funcţionarul public care urmează forme de dezvoltare profesională a căror durată este mai mare de 90 de zile într-un an calendaristic, organizate în ţară sau în străinătate, cu excepţia celor urmate pe cont propriu, este obligat să-şi asume angajamentul scris că, după terminarea cursurilor sau programelor, va activa în serviciul public, proporţional cu numărul zilelor de dezvoltare profesională, între 2 şi 5 ani. Modul de întocmire a angajamentului scris se aprobă de Guvern.

(4) În cazul nerespectării angajamentului specificat la alin.(3), precum şi în cazul în care funcţionarul public nu a absolvit din vina sa cursul/programul de dezvoltare profesională, el este obligat să restituie autorităţii publice cheltuielile suportate pentru dezvoltarea profesională, inclusiv salariul încasat pe această perioadă, calculate în condiţiile legii. În cazul refuzului de a restitui cheltuielile suportate, acestea se încasează în baza hotărîrii judecătoreşti, la cererea autorităţii publice respective.

(5) Prevederile alin.(4) nu se aplică în cazul în care funcţionarul public nu mai deţine funcţia publică din motive neimputabile acestuia.

 

Secţiunea a 4-a

Remunerarea şi garanţiile sociale ale funcţionarului public

Articolul 39. Salarizarea funcţionarului public

(1) Salarizarea asigură funcţionarului public condiţii necesare pentru exercitarea eficientă a atribuţiilor şi contribuie la completarea autorităţilor publice cu personal competent.

(2) Salarizarea funcţionarilor publici se stabileşte în condiţiile prezentei legi şi ale legislaţiei cu privire la salarizarea funcţionarilor publici.

 

Articolul 40. Stimularea funcţionarului public

(1) Funcţionarul public este stimulat pentru exercitarea eficientă a atribuţiilor, manifestarea spiritului de iniţiativă, pentru activitate îndelungată şi ireproşabilă în serviciul public.

(2) Stimularea funcţionarului public poate fi sub formă de:

a) premiu;

b) mulţumire;

c) diplomă de onoare.

(3) Pentru succese deosebite în activitate, merite faţă de societate şi faţă de stat, funcţionarul public poate fi decorat cu distincţii de stat.

(4) Stimulările se aplică de către persoana/organul care are competenţă legală de numire în funcţie printr-un act administrativ.

(5) Stimulările se înscriu în carnetul de muncă şi în dosarul personal al funcţionarului public.

 

Articolul 41. Vechimea în serviciul public

(1) Vechimea în serviciul public include perioadele de exercitare a funcţiilor publice în autorităţile publice menţionate în anexa nr.1.

(2) În sensul prezentei legi, vechimea în serviciul public se calculează cumulativ, indiferent de întreruperile pe care le-a avut funcţionarul public în serviciul public.

(3) În vechimea în serviciul public intră şi perioadele de activitate în calitate de funcţionar public în autorităţile publice care au funcţionat pe teritoriul Republicii Moldova pînă la punerea în aplicare a prezentei legi.

 

Articolul 42. Garanţiile sociale

(1) Funcţionarului public i se acordă ajutoare materiale în vederea soluţionării problemelor sociale şi de trai în conformitate cu legea.

(2) Funcţionarul public beneficiază de pensie în condiţiile Legii privind pensiile de asigurări sociale de stat.

(3) În cazul pensionării anticipate ori obţinerii dreptului la pensie pentru limită de vîrstă sau în cazul încetării raporturilor de serviciu, funcţionarul public, la cererea lui scrisă, beneficiază, pentru fiecare an complet de activitate în serviciul public, de dreptul la o indemnizaţie unică în proporţie de 50% din salariul funcţiei stabilit pe funcţia deţinută, iar funcţionarul public salariat cu salariu lunar – în proporţie de 50% din salariul lunar la momentul depunerii cererii în cauză. Acordarea indemnizaţiei respective se consemnează în dosarul personal şi în carnetul de muncă. În cazul în care funcţionarul public a primit indemnizaţia unică în condiţiile specificate în prezentul alineat şi continuă să activeze în serviciul public sau în cazul reangajării în serviciul public, la încetarea raporturilor de serviciu sau în cazul pensionării în timpul exercitării funcţiei publice, indemnizaţia unică i se va acorda în mărimea cuvenită pentru anii compleţi de activitate în serviciul public după perioada pentru care a fost achitată indemnizaţia unică anterioară.

(4) Persoanele care au deţinut anterior funcţii publice, dar nu s-au folosit de dreptul la indemnizaţie unică beneficiază de aceasta în cazul reangajării în serviciul public şi încetării ulterioare a raporturilor de serviciu sau în cazul pensionării acestora în perioada aflării în serviciul public.

(5) După împlinirea vîrstei necesare obţinerii dreptului la pensie pentru limită de vîrstă, funcţionarul public poate fi numit, la decizia conducătorului, pe o perioadă determinată, dar nu mai mare de 3 ani, în aceeaşi funcţie publică, primind pensia şi salariul conform legislaţiei.

(6) În caz de lichidare a autorităţii publice, de reducere a efectivului de personal sau de modificare a statului de personal, funcţionarii publici care nu pot fi transferaţi vor fi eliberaţi din funcţie cu plata unei indemnizaţii unice egale cu 6 salarii medii lunare dacă vechimea în serviciul public este de cel puţin 2 ani, precum şi a unei indemnizaţii de şomer egale cu un salariu mediu lunar, în modul stabilit de lege. Indemnizaţiile respective nu se acordă în cazul în care funcţionarii publici beneficiază de pensie pentru vechime în muncă în conformitate cu actele legislative speciale, de pensie pentru limită de vîrstă sau în cazul celor care au dreptul la pensie anticipată conform Legii privind pensiile de asigurări sociale de stat, cărora li se plăteşte o indemnizaţie de eliberare din serviciu calculată în conformitate cu prevederile art.186 alin.(1) lit.a) din Codul muncii, dar nu mai mică decît un salariu mediu lunar şi nu mai mare decît 6 salarii medii lunare.

[Art.42 modificat prin Legea nr.98 din 28.05.2010, în vigoare 09.07.2010]

 

Articolul 43. Concediul funcţionarului public

(1) Funcţionarului public i se acordă un concediu de odihnă anual, plătit, cu o durată de 35 de zile calendaristice, fără a se lua în calcul zilele de sărbătoare nelucrătoare. Concediul poate fi acordat integral sau divizat, cu condiţia ca una dintre părţi să nu fie mai mică de 14 zile calendaristice.

(2) În cazul în care vechimea în serviciul public depăşeşte 5, 10 şi 15 ani, concediul de odihnă anual plătit se măreşte cu 3, 5 şi, respectiv, 7 zile calendaristice.

(3) Înlocuirea concediului de odihnă anual nefolosit prin compensaţie în bani nu se admite, cu excepţia cazurilor de încetare a raporturilor de serviciu sau de transfer într-o altă autoritate publică. În cazurile specificate în prezentul alineat, funcţionarul public are dreptul la compensarea tuturor concediilor de odihnă anuale nefolosite.

(4) Funcţionarului public, din motive familiale şi din alte motive întemeiate, i se poate acorda, la cerere, concediu neplătit, cu o durată de pînă la 60 de zile calendaristice în decursul unui an. Concediul neplătit se acordă în modul stabilit de legislaţie.

(5) Funcţionarul public poate beneficia şi de alte tipuri de concedii conform legislaţiei.

 

Capitolul VI

MODIFICAREA ŞI SUSPENDAREA RAPORTURILOR DE SERVICIU

 

Secţiunea 1

Modificarea raporturilor de serviciu

Articolul 44. Căile de modificare a raporturilor de serviciu

(1) Modificarea raporturilor de serviciu se face:

a) în interesul serviciului;

b) la cererea funcţionarului public.

(2) Modificarea raporturilor de serviciu ale funcţionarilor publici de conducere şi de execuţie are loc prin:

a) promovare în funcţie;

b) avansare în trepte de salarizare;

c) detaşare;

d) transfer;

e) interimatul unei funcţii publice de conducere.

(3) Modificarea raporturilor de serviciu ale funcţionarilor publici de conducere de nivel superior are loc prin:

a) avansare în trepte de salarizare;

b) detaşare;

c) transfer în interesul serviciului.

[Art.44 modificat prin Legea nr.98 din 28.05.2010, în vigoare 09.07.2010]

 

Articolul 45. Promovarea în funcţie

(1) Promovarea este modalitatea de dezvoltare a carierei prin ocuparea unei funcţii publice superioare celei exercitate.

(2) Promovarea funcţionarului public într-o funcţie publică superioară se face în bază de merit.

(3) Promovarea funcţionarului public se efectuează de autoritatea publică în care funcţia publică respectivă este vacantă.

(4) Poate fi promovat într-o funcţie publică superioară funcţionarul public care a obţinut în urma evaluării performanţelor profesionale calificativul „foarte bine” la ultima evaluare sau calificativul „bine” la ultimele 2 evaluări.

(5) În situaţia în care doi sau mai mulţi funcţionari publici îndeplinesc condiţiile promovării într-o funcţie publică superioară, selecţia se face pe bază de concurs, desfăşurat în condiţiile art.29.

[Art.45 modificat prin Legea nr.98 din 28.05.2010, în vigoare 09.07.2010]

 

Articolul 46. Avansarea în trepte de salarizare

(1) Avansarea funcţionarului public în trepte de salarizare se efectuează în funcţie de performanţa profesională a acestuia, în condiţiile prezentei legi şi legislaţiei cu privire la salarizarea funcţionarilor publici.

(2) Trecerea funcţionarului public într-o treaptă de salarizare superioară se efectuează succesiv, cu condiţia obţinerii la evaluarea performanţelor profesionale cel puţin a calificativului „bine”.

(3) În cazul obţinerii la evaluarea performanţelor profesionale a calificativului „satisfăcător”, funcţionarul public rămîne în aceeaşi treaptă de salarizare.

[Art.46 modificat prin Legea nr.98 din 28.05.2010, în vigoare 09.07.2010]

 

Articolul 47. Detaşarea

(1) Detaşarea în interesul serviciului se dispune de către conducătorul autorităţii publice, la solicitarea autorităţii publice în interesul căreia se efectuează detaşarea.

(2) Detaşarea se dispune pentru o perioadă de cel mult un an. Cu acordul funcţionarului public, perioada detaşării poate fi prelungită cu încă cel mult un an.

(3) Detaşarea funcţionarului public nu poate fi realizată mai des decît o dată la 5 ani.

(4) Detaşarea se poate dispune doar dacă pregătirea profesională a funcţionarului public corespunde atribuţiilor şi responsabilităţilor funcţiei publice în care urmează să fie detaşat.

(5) Funcţionarul public este în drept să refuze detaşarea din următoarele motive:

a) graviditate;

b) îşi creşte singur copilul minor;

c) este singurul întreţinător al familiei;

d) starea sănătăţii, confirmată prin certificat medical, face contraindicată detaşarea;

e) detaşarea se efectuează într-o funcţie publică inferioară celei exercitate;

f) detaşarea se face într-o localitate în care nu i se asigură condiţii de trai;

g) alte motive temeinice care justifică refuzul de a fi detaşat.

(6) Pe perioada detaşării, funcţionarul public îşi păstrează funcţia publică.

(7) Pe perioada detaşării, funcţionarul public este salarizat de autoritatea publică la care este detaşat. Salariul corespunzător funcţiei publice în care este detaşat nu poate fi mai mic decît salariul de la locul de muncă precedent.

(8) Pe perioada detaşării în altă localitate, autoritatea publică beneficiară este obligată să suporte costul integral al transportului, dus şi întors, cel puţin o dată pe lună, precum şi cel al cazării.

(9) Persoana/organul care are competenţa legală de numire în funcţie va dispune eliberarea funcţionarului public din funcţia publică deţinută în cazul în care acesta refuză detaşarea fără a avea motivele specificate la alin.(5).

 

Articolul 48. Transferul

(1) Transferul, ca modalitate a modificării raporturilor de serviciu, are loc între autorităţile publice sau între subdiviziunile interioare ale aceleiaşi autorităţi publice.

(2) Transferul se face în interesul serviciului sau la cererea funcţionarului public.

(3) Transferul în cadrul aceleiaşi autorităţi publice se dispune de conducătorul autorităţii.

(4) Transferul între autorităţile publice se efectuează prin acceptarea transferului de către conducătorul autorităţii publice în care activează funcţionarul public şi prin numirea acestuia în funcţie de către conducătorul autorităţii publice în interesul căreia se efectuează transferul. Acceptarea transferului de către conducătorul autorităţii publice în care activează funcţionarul public se dispune ca urmare a solicitării în scris din partea autorităţii publice în interesul căreia se efectuează transferul.

(5) Transferul în interesul serviciului se face numai cu acordul scris al funcţionarului public transferat. În cazul transferului în interesul serviciului în altă localitate, funcţionarul public transferat are dreptul la acoperirea tuturor cheltuielilor de transport şi la un concediu suplimentar plătit de 7 zile calendaristice. Plata acestor drepturi se suportă de autoritatea publică la care se face transferul, în termen de cel mult 15 zile de la data aprobării transferului.

(6) Transferul în interesul serviciului se face într-o funcţie publică echivalentă cu funcţia publică deţinută de funcţionarul public.

(7) Transferul la cererea funcţionarului public se face într-o funcţie publică echivalentă cu funcţia publică deţinută de funcţionarul public sau într-o funcţie publică de nivel inferior.

(8) Autorităţile publice pot da publicităţii funcţiile publice care pot fi ocupate prin transfer la cerere. În situaţia în care doi sau mai mulţi funcţionari publici solicită ocuparea unei funcţii publice prin transfer la cerere, este avantajat funcţionarul public care deţine rezultate mai bune la evaluarea performanţelor profesionale. În cazul în care rezultatele evaluării performanţelor profesionale ale funcţionarilor publici sînt egale, selecţia se face pe bază de concurs, desfăşurat în condiţiile art.29.

[Art.48 modificat prin Legea nr.98 din 28.05.2010, în vigoare 09.07.2010]

 

Articolul 49. Interimatul funcţiei publice de conducere

(1) Exercitarea temporară a unei funcţii publice de conducere se realizează prin asigurarea interimatului de către funcţionarul public care îndeplineşte condiţiile specifice pentru ocuparea acestei funcţii publice şi nu are sancţiuni disciplinare nestinse în condiţiile prezentei legi. Nu se consideră interimat situaţia cînd funcţia publică de conducere este exercitată temporar de către adjunctul titularului funcţiei publice în cauză.

(2) Dacă funcţia publică de conducere este vacantă, prevederile alin.(1) se aplică de către persoana/organul care are competenţa legală de numire în funcţie pe o perioadă de cel mult 6 luni pe an, cu înştiinţarea Guvernului.

(3) Perioada specificată la alin.(2) poate fi prelungită cu cel mult 6 luni, cu înştiinţarea Guvernului, dacă autoritatea publică a organizat concurs şi funcţia publică nu a fost ocupată, în condiţiile legii.

(4) În cazul unei funcţii publice de conducere temporar vacante, măsura prevăzută la alin.(1) se dispune de către persoana/organul care are competenţa legală de numire în funcţie pînă la data expirării termenului de suspendare a raporturilor de serviciu ale titularului funcţiei publice sau a termenului detaşării lui.

(5) Dacă salariul corespunzător funcţiei publice pentru care este asigurat interimatul este mai mare, funcţionarul public are dreptul la acest salariu.

[Art.49 modificat prin Legea nr.98 din 28.05.2010, în vigoare 09.07.2010]

 

Articolul 50. Transferul în interesul serviciului al funcţionarilor publici de conducere de nivel superior

(1) Funcţionarii publici de conducere de nivel superior pot fi transferaţi în interesul serviciului în funcţiile publice prevăzute la art.8 alin.(2), cu respectarea prevederilor art.8 alin.(4).

(2) Transferul în interesul serviciului al funcţionarului public de conducere de nivel superior se face într-o funcţie publică de conducere de nivel superior vacantă în cazul în care:

a) este necesară coordonarea unor activităţi complexe de către un funcţionar public de conducere de nivel superior cu o anumită calificare, specializare şi experienţă sau de natura celor care intră în atribuţiile funcţionarului public de conducere de nivel superior;

b) este necesară coordonarea unor proiecte sau programe de importanţă majoră.

(3) Pentru un funcţionar public de conducere de nivel superior, transferul în interesul serviciului nu poate fi realizat mai des decît o dată pe an.

(4) Dispoziţiile alin.(3) nu se aplică în cazul reorganizării autorităţii publice.

(5) Refuzul neîntemeiat al transferului în interesul serviciului are ca efect eliberarea din funcţia publică. Actul administrativ de eliberare poate fi atacat de către funcţionarul public de conducere de nivel superior în instanţa de contencios administrativ în modul stabilit de lege.

(6) Autorităţile publice au obligaţia să asigure compensarea cheltuielilor ocazionate de transferul în interesul serviciului, precum şi să pună la dispoziţie locuinţe de serviciu, în condiţiile legii.

 

Secţiunea a 2-a

Suspendarea raporturilor de serviciu

Articolul 51. Noţiuni generale

(1) Suspendarea raporturilor de serviciu presupune încetarea îndeplinirii pentru o anumită perioadă a atribuţiilor de către funcţionarul public şi a plăţii drepturilor salariale de către autoritatea publică în care acesta activează.

(2) Suspendarea raporturilor de serviciu poate interveni în circumstanţe ce nu  depind de voinţa  părţilor, prin acordul părţilor sau la iniţiativa uneia dintre părţi.

(3) Suspendarea raporturilor de serviciu se aprobă sau, după caz, se constată, prin actul administrativ al persoanei/organului care are competenţa legală de numire în funcţie, cu excepţia situaţiilor specificate la art.52 lit.c) şi d).

(4) Suspendarea raporturilor de serviciu se consemnează în dosarul personal şi în carnetul de muncă, cu excepţia situaţiilor specificate la art.52 lit.c) şi d), precum şi la art.54 alin.(1) lit.d).

[Art.51 completat prin Legea nr.98 din 28.05.2010, în vigoare 09.07.2010]

 

Articolul 52. Suspendarea raporturilor de serviciu în circumstanţe ce nu depind de voinţa părţilor

Raporturile de serviciu se suspendă în următoarele circumstanţe ce nu depind de voinţa părţilor:

a) alegere sau numire într-o funcţie de demnitate publică pentru perioada respectivă;

b) încadrare în cabinetul persoanei ce exercită funcţie de demnitate publică;

c) concediu de maternitate;

d) boală sau traumă;

e) carantină;

f) încorporare în serviciul militar ori în serviciul civil (de alternativă);

g) forţă majoră, confirmată în modul stabilit, ce nu impune încetarea raporturilor de serviciu;

h) stabilire pe termen determinat a gradului de invaliditate ca urmare a unui accident de muncă suferit în timpul exerciţiului funcţiei publice, care nu-i permite funcţionarului public exerciţiul acesteia;

i) în alte circumstanţe prevăzute de lege.

 

Articolul 53. Suspendarea raporturilor de serviciu de către autoritatea publică

Raporturile de serviciu se suspendă de către autoritatea publică:

a) dacă funcţionarul public este arestat preventiv sau îi este aplicat arestul administrativ;

b) pe durata anchetei de serviciu în privinţa funcţionarului public, dacă exercitarea în continuare a atribuţiilor de către acesta ar putea afecta desfăşurarea obiectivă a anchetei şi rezultatele acesteia;

c) în cazul recunoaşterii în calitate de bănuit sau emiterii în privinţa acestuia a ordonanţei de punere sub învinuire, pînă la rămînerea definitivă a hotărîrii judecătoreşti;

d) în alte cazuri prevăzute de lege.

 

Articolul 54. Suspendarea raporturilor de serviciu la cererea funcţionarului public

(1) La cererea funcţionarului public, raporturile de serviciu se suspendă în caz de:

a) înregistrare, în condiţiile legii, în calitate de concurent electoral sau în calitate de persoană de încredere a unui concurent electoral;

b) concediu pentru îngrijirea copilului în vîrstă de pînă la 6 ani, în condiţiile legii;

c) concediu pentru îngrijirea unui membru bolnav al familiei cu durata de pînă la un an, conform certificatului medical;

d) concediu neplătit, în condiţiile legii;

e) îngrijire a copilului bolnav în vîrstă de pînă la 7 ani;

f) îngrijire a copilului invalid pînă la vîrsta de 16 ani;

g) însoţire a soţului (soţiei) membru al personalului instituţiilor serviciului diplomatic la transferarea lui într-o misiune diplomatică sau oficiu consular;

h) în alte circumstanţe prevăzute de lege.

(2) Cererea de suspendare a raporturilor de serviciu se depune în scris, cu cel puţin 5 zile calendaristice înainte de data de la care se solicită suspendarea.

 

Articolul 55. Reîncadrarea în funcţia publică

(1) În cazurile în care motivele ce au provocat suspendarea raporturilor de serviciu încetează sau, după caz, la sfîrşitul perioadei pentru care a fost aprobată cererea de suspendare, funcţionarul public este reîncadrat în funcţia publică exercitată înainte de suspendare sau într-o funcţie publică echivalentă vacantă dacă cea anterioară nu mai există, cu excepţia situaţiei în care autoritatea publică a fost lichidată. Dacă în cadrul autorităţii publice nu există funcţie publică echivalentă vacantă, cu acordul în scris al funcţionarului public, acesta poate fi reîncadrat într-o funcţie publică de nivel inferior, iar în caz de lichidare a autorităţii sau dacă funcţionarul nu acceptă transferul, acesta este eliberat din funcţie în condiţiile art.63..

(2) Reîncadrarea funcţionarului public în funcţia publică înainte de expirarea perioadei pentru care a fost aprobată suspendarea raporturilor de serviciu se face la cererea acestuia.

(3) Pe perioada suspendării raporturilor de serviciu, autorităţile publice au obligaţia să rezerve funcţia publică. Ocuparea acesteia de către o altă persoană se face pe o perioadă determinată. Pe perioada suspendării, raporturile de serviciu nu pot înceta şi nu pot fi modificate decît la iniţiativa sau cu acordul funcţionarului public respectiv.

[Art.55 completat prin Legea nr.98 din 28.05.2010, în vigoare 09.07.2010]

 

Capitolul VII

RĂSPUNDEREA FUNCŢIONARULUI PUBLIC

Articolul 56. Răspunderea funcţionarului public

Pentru încălcarea îndatoririlor de serviciu, a normelor de conduită, pentru pagubele materiale pricinuite, contravenţiile sau infracţiunile săvîrşite în timpul serviciului sau în legătură cu exercitarea atribuţiilor funcţiei, funcţionarul public poartă răspundere disciplinară, civilă, administrativă, penală, după caz.

 

Articolul 57. Abaterile disciplinare

Constituie abateri disciplinare:

a) întîrzierea sistematică la serviciu;

b) absenţele nemotivate de la serviciu mai mult de 4 ore pe parcursul unei zile lucrătoare;

c) intervenţiile în favoarea soluţionării unor cereri în afara cadrului legal;

d) nerespectarea cerinţelor privind păstrarea secretului de stat sau a confidenţialităţii informaţiilor de care funcţionarul public ia cunoştinţă în exerciţiul funcţiei;

e) refuzul nejustificat de a îndeplini sarcinile şi atribuţiile de serviciu;

f) neglijenţa repetată sau tergiversarea sistematică a îndeplinirii sarcinilor;

g) acţiunile care aduc atingere prestigiului autorităţii publice în care activează;

h) încălcarea normelor de conduită a funcţionarului public;

i) desfăşurarea în timpul programului de muncă a unor activităţi cu caracter politic specificate la art.15 alin.(4);

j) încălcarea prevederilor referitoare la obligaţii, incompatibilităţi, conflict de interese şi restricţii stabilite prin lege;

k) încălcarea regulilor de organizare şi desfăşurare a concursului, a regulilor de evaluare a performanţelor profesionale ale funcţionarilor publici;

l) alte fapte considerate ca abateri disciplinare în legislaţia din domeniul funcţiei publice şi funcţionarilor publici.

 

Articolul 58. Sancţiunile disciplinare

Pentru comiterea abaterilor disciplinare, funcţionarului public îi pot fi aplicate următoarele sancţiuni disciplinare:

a) avertisment;

b) mustrare;

c) mustrare aspră;

d) suspendarea dreptului de a fi promovat în funcţie în decursul unui an;

e) suspendarea dreptului de a fi avansat în trepte de salarizare pe o perioadă de la unu la doi ani;

 

[Lit.f) exclusă prin Legea nr.98 din 28.05.2010, în vigoare 09.07.2010]

 

g) destituirea din funcţia publică.

 

Articolul 59. Aplicarea sancţiunilor disciplinare

(1) Sancţiunea disciplinară se aplică de către persoana/organul care are competenţa legală de numire în funcţie.

(2) Sancţiunile disciplinare se aplică în termen de cel mult 6 luni de la data săvîrşirii abaterii.

(3) Sancţiunea disciplinară, cu excepţia celei specificate la art.58 lit.a), nu poate fi aplicată decît după cercetarea prealabilă a faptei imputate şi după audierea echitabilă a funcţionarului public de către comisia de disciplină, în termen de cel mult o lună de la data constatării faptei.

(4) Din comisia de disciplină face parte în mod obligatoriu un reprezentant al organizaţiei sindicale reprezentative sau, în cazul în care sindicatul nu este reprezentativ sau funcţionarii publici nu sînt organizaţi în sindicat, un reprezentant desemnat prin votul majorităţii funcţionarilor publici pentru care este organizată comisia de disciplină.

(5) În cazul în care fapta funcţionarului public conţine componentele unei abateri disciplinare şi ale unei infracţiuni, procedura cercetării de către comisia de disciplină se suspendă pînă la dispunerea neînceperii urmăririi penale, scoaterii de sub urmărire penală ori încetării urmăririi penale sau pînă la data la care instanţa de judecată dispune achitarea sau încetarea procesului penal.

(6) Comisia de disciplină este obligată să ceară funcţionarului public o explicaţie scrisă privind fapta comisă.

(7) După cercetarea prealabilă, comisia de disciplină propune autorităţii publice respective sancţiunea aplicabilă funcţionarului public vinovat.

(8) Actul administrativ cu privire la aplicarea sancţiunii disciplinare se aduce la cunoştinţa funcţionarului public în termen de 5 zile de la emitere, sub semnătură.

(9) Refuzul funcţionarului public de a se prezenta la audiere, de a-şi prezenta argumentele sau de a semna declaraţia privitoare la abaterile disciplinare care i se impută, precum şi refuzul funcţionarului public de a semna actul administrativ cu privire la aplicarea sancţiunii disciplinare se consemnează într-un proces-verbal.

(10) La individualizarea sancţiunii disciplinare se va ţine seama de cauzele şi gravitatea abaterii disciplinare, de circumstanţele în care aceasta a fost săvîrşită, de comportamentul funcţionarului public în timpul serviciului, precum şi de existenţa altor sancţiuni disciplinare al căror termen nu a expirat.

(11) Modul de constituire, organizare şi funcţionare, componenţa, atribuţiile, modul de sesizare şi procedura de muncă a comisiilor de disciplină se aprobă de Guvern.

 

Articolul 60. Termenul de acţiune şi contestarea sancţiunii disciplinare

(1) Termenul de acţiune a sancţiunii disciplinare nu poate depăşi un an de la data aplicării, cu excepţiile prevăzute de lege.

(2) Dacă, pe parcursul acestui termen, funcţionarul public nu va fi supus unei noi sancţiuni disciplinare, se consideră că lui nu i s-a aplicat sancţiune disciplinară.

(3) Actul administrativ de sancţionare disciplinară poate fi atacat de către funcţionarul public în instanţa de contencios administrativ în modul stabilit de lege.

 

Capitolul VIII

ÎNCETAREA RAPORTURILOR DE SERVICIU

Articolul 61. Condiţiile de încetare a raporturilor de serviciu

Raporturile de serviciu încetează în următoarele cazuri:

a) în circumstanţe ce nu depind de voinţa părţilor;

b) eliberare din funcţie;

c) destituire;

d) demisie.

 

Articolul 62. Încetarea raporturilor de serviciu în circumstanţe ce nu depind de voinţa părţilor

(1) Raporturile de serviciu încetează în circumstanţe ce nu depind de voinţa părţilor:

a) în cazul decesului funcţionarului public;

b) în cazul rămînerii definitive a hotărîrii judecătoreşti prin care persoana este declarată dispărută fără urmă sau decedată;

c) dacă funcţionarul public nu mai îndeplineşte una din condiţiile specificate la art.27 alin.(1) lit.a) şi c);

d) la împlinirea de către funcţionarul public a vîrstei necesară obţinerii dreptului la pensie pentru limită de vîrstă, cu excepţia situaţiei specificate la art.42 alin.(5);

e) ca urmare a constatării, prin hotărîre judecătorească definitivă, a nulităţii absolute a actului administrativ de numire în funcţia publică;

f) în cazul în care funcţionarul public a fost condamnat printr-o sentinţă judecătorească prin care s-a dispus aplicarea unei sancţiuni privative de libertate, la data rămînerii definitive a sentinţei de condamnare;

g) ca urmare a privării de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate, ca pedeapsă de bază sau ca pedeapsă complementară, în temeiul sentinţei judecătoreşti definitive prin care s-a dispus această interdicţie;

h) la expirarea termenului pentru care funcţia publică a fost ocupată pe o perioadă determinată sau în cazul reîncadrării funcţionarului public înainte de expirarea perioadei pentru care a fost aprobată suspendarea raporturilor de serviciu;

i) în caz de forţă majoră, confirmată în modul stabilit, care exclude posibilitatea continuării raporturilor de serviciu.

(2) Încetarea raporturilor de serviciu în circumstanţe ce nu depind de voinţa părţilor se face în termen de 5 zile lucrătoare de la intervenirea sau aducerea la cunoştinţa autorităţii publice a cazului respectiv, prin actul administrativ al persoanei/organului care are competenţa legală de numire în funcţie.

[Art.62 modificat prin Legea nr.98 din 28.05.2010, în vigoare 09.07.2010]

 

Articolul 63. Eliberarea din funcţia publică

(1) Persoana/organul care are competenţa legală de numire în funcţie va dispune eliberarea din funcţia publică printr-un act administrativ, care se comunică funcţionarului public în termen de 5 zile lucrătoare de la emitere, însă anterior datei eliberării din funcţia publică, în următoarele cazuri:

a) autoritatea publică şi-a încetat activitatea prin lichidare;

b) autoritatea publică este mutată într-o altă localitate, iar funcţionarul public refuză să o urmeze;

c) autoritatea publică îşi reduce efectivul de personal sau îşi modifică statul de personal;

d) ca urmare a admiterii cererii de restabilire în funcţia publică a unui funcţionar public eliberat sau destituit ilegal, de la data pronunţării de către instanţa de judecată a hotărîrii prin care s-a dispus restabilirea;

e) ca urmare a obţinerii de către funcţionarul public debutant a calificativului „nesatisfăcător” la evaluarea activităţii profesionale, în condiţiile prezentei legi;

f) starea sănătăţii fizice şi/sau psihice a funcţionarului public, constatată prin decizie a organelor competente de expertiză medicală a vitalităţii, nu îi mai permite acestuia să îşi îndeplinească atribuţiile corespunzătoare funcţiei publice deţinute;

g) ca urmare a refuzului neîntemeiat al funcţionarului public de a accepta detaşarea în interesul serviciului;

h) ca urmare a imposibilităţii transferului funcţionarului public aflat în situaţia specificată la art.26 alin.(4);

i) ca urmare a refuzului neîntemeiat al funcţionarului public de conducere de nivel superior de a accepta transferul în interesul serviciului în condiţiile art.50.

(2) În cazul eliberării din funcţia publică în condiţiile alin.(1) lit.a)-c), autoritatea publică este obligată să acorde funcţionarilor publici un preaviz cu o durată de 30 de zile calendaristice, iar în restul cazurilor – de 15 zile calendaristice.

(3) În perioada de preaviz, persoana/organul care are competenţa legală de numire în funcţie acordă funcţionarului public în cauză reducerea programului de muncă, cu pînă la 2 ore zilnic, fără reducerea salariului cuvenit.

(4) În cazurile prevăzute la alin.(1) lit.c) şi d), în perioada de preaviz, dacă în cadrul autorităţii publice există funcţie publică vacantă corespunzătoare, funcţionarul public este transferat, în interesul serviciului sau la cerere, în această funcţie. Funcţionarul public de conducere are prioritate la ocuparea unei funcţii publice vacante de nivel inferior.

(5) În cazul reducerii efectivului de personal sau modificării statului de personal, autoritatea publică nu poate înfiinţa posturi similare celor lichidate timp de un an de la data schimbărilor efectuate.

 

Articolul 64. Destituirea din funcţia publică

Persoana/organul care are competenţa legală de numire în funcţie va dispune destituirea din funcţia publică printr-un act administrativ, care se comunică funcţionarului public în termen de 5 zile lucrătoare de la emitere, însă anterior datei destituirii din funcţia publică, în următoarele cazuri:

a) drept sancţiune disciplinară, aplicată pentru săvîrşirea unei abateri disciplinare, dacă anterior au fost aplicate sancţiuni disciplinare nestinse în modul stabilit;

b) drept sancţiune disciplinară, aplicată pentru săvîrşirea unei abateri disciplinare care a avut consecinţe grave;

c) dacă s-a ivit un motiv legal de incompatibilitate, iar funcţionarul public nu acţionează pentru încetarea acesteia în termenul stabilit de prezenta lege;

d) incompetenţă profesională stabilită în urma obţinerii calificativului „nesatisfăcător” evaluarea anuală a performanţelor profesionale ale funcţionarului public, în condiţiile prezentei legi;

e) refuz de a depune jurămîntul prevăzut la art.32.

[Art.64 modificat prin Legea nr.98 din 28.05.2010, în vigoare 09.07.2010]

 

Articolul 65. Demisia

(1) Funcţionarul public poate înceta raporturile de serviciu prin demisie comunicată în scris persoanei/organului care are competenţa legală de numire în funcţie.

(2) Demisia nu va fi motivată şi va produce efecte după 14 zile calendaristice de la comunicare.

(3) Cu acordul părţilor, demisia poate fi acceptată la data solicitată de către funcţionarul public, dar nu mai tîrziu de termenul stabilit la alin.(2).

(4) În cazul demisiei funcţionarului public în legătură cu pensionarea, stabilirea gradului de invaliditate, concediul pentru îngrijirea copilului, înmatricularea într-o instituţie de învăţămînt, trecerea cu traiul în altă localitate, îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 14 ani (a copilului invalid pînă la vîrsta de 16 ani), alegerea în funcţie electivă, autoritatea publică este obligată să accepte demisia în termenul indicat în cerere în limita perioadei stabilite la alin.(2).

 

Capitolul IX

DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII

Articolul 66.

Prezenta lege se pune în aplicare începînd cu 1 ianuarie 2009.

 

Articolul 67.

(1) Funcţiile publice se stabilesc pentru fiecare autoritate publică în parte de către persoana/organul care are competenţa legală de numire în funcţie în baza activităţilor prevăzute la art.3 al prezentei legi.

(2) În scopul realizării prevederilor alin.(1), autorităţile administraţiei publice centrale de specialitate şi organele din subordinea acestora, autorităţile administraţiei publice locale vor completa formularul-tip al statului de personal şi îl vor înainta spre avizare în modul stabilit de Guvern.

[Art.67 modificat prin Legea nr.98 din 28.05.2010, în vigoare 09.07.2010]

 

Articolul 68.

Cauzele care au ca obiect raporturile de serviciu sînt de competenţa instanţelor de contencios administrativ, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe.

 

Articolul 69.

Persoanele care deţin statutul de funcţionar public în condiţiile Legii serviciului public nr.443-XIII din 4 mai 1995:

a) vor fi numiţi în funcţia publică respectivă dacă activităţile acestora au fost stabilite şi avizate ca funcţii publice în condiţiile art.67 al prezentei legi;

b) vor încheia cu autorităţile publice corespunzătoare contracte individuale de muncă şi/sau le vor modifica în condiţiile legislaţiei muncii dacă activităţile acestora nu au fost stabilite şi nu au fost avizate ca funcţii publice în condiţiile art.67 al prezentei legi. În acest caz, persoanele respective vor fi salarizate în cuantum nu mai mic decît cel primit în decursul exercitării funcţiei publice pînă la punerea în aplicare a prezentei legi, precum şi vor beneficia de garanţiile sociale specificate la art.42 al prezentei legi pe perioada exercitării aceloraşi activităţi în cadrul autorităţii publice respective.

 

Articolul 691

Persoana care a deţinut statutul de funcţionar public, dar nu s-a folosit de dreptul la indemnizaţia unică specificată la art.42 alin.(3) din motivul că funcţia deţinută, pe parcursul exercitării acesteia, a devenit funcţie de demnitate publică, beneficiază de indemnizaţia unică menţionată la încetarea mandatului sau la pensionare în perioada exercitării mandatului. Indemnizaţia respectivă se acordă la cererea în scris a persoanei ce exercită funcţie de demnitate publică şi se consemnează în carnetul de muncă.

[Art.691 introdus prin Legea nr.98 din 28.05.2010, în vigoare 09.07.2010]

 

[Art.70 abrogat prin Legea nr.80 din 07.05.2010, în vigoare 09.07.2010]

 

Articolul 71.

Consilierii, ajutorii, funcţionarii serviciilor de presă şi secretarii din cadrul aparatelor Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova, Guvernului, autorităţilor administraţiei publice centrale de specialitate şi organelor din subordinea acestora, care activează la momentul punerii în aplicare a prezentei legi, îşi vor păstra funcţiile deţinute, aplicîndu-li-se prevederile prezentei legi, pînă în momentul demisionării în legătură cu intrarea în funcţie a conducătorilor noi ai autorităţilor publice menţionate sau eliberării din funcţiile respective.

 

Articolul 72.

Persoanele care nu deţin statutul de funcţionar public în condiţiile Legii serviciului public nr.443-XIII din 4 mai 1995, dar ale căror activităţi au fost stabilite şi avizate ca funcţii publice în condiţiile art.67 al prezentei legi vor fi numite în funcţiile publice respective în cazul îndeplinirii condiţiilor art.27 al prezentei legi.

 

Articolul 73.

În cazul în care, pentru unii funcţionari publici, după punerea în aplicare a prezentei legi, gradele de calificare corespunzătoare funcţiei publice deţinute vor fi inferioare gradelor de calificare deţinute în temeiul Legii serviciului public nr.443-XIII din 4 mai 1995, ultimele îşi păstrează valabilitatea.

 

Articolul 74.

Persoanele ce exercită funcţii de demnitate publică care dispun de dreptul de a institui comisii de concurs şi comisii de evaluare pentru funcţionarii publici de conducere de nivel superior în condiţiile prezentei legi pot decide instituirea unei comisii comune atît pentru concurs, cît şi pentru evaluare.

 

Articolul 75.

Guvernul:

a) în termen de 6 luni de la data publicării prezentei legi:

– va prezenta Parlamentului propuneri pentru aducerea legislaţiei în vigoare în concordanţă cu prezenta lege;

– va aduce actele sale normative în concordanţă cu prezenta lege;

b) pînă la 1 ianuarie 2009, va elabora şi va adopta actele normative prevăzute de prezenta lege, cu privire la:

– constituirea şi funcţionarea comisiei naţionale pentru selectarea funcţionarilor publici de conducere de nivel superior;

– evidenţa, la nivel naţional, a funcţiilor publice şi a funcţionarilor publici;

– evaluarea performanţelor profesionale ale funcţionarului public;

– organizarea perioadei de probă pentru funcţionarii publici debutanţi;

– comisiile de disciplină din cadrul autorităţilor publice;

– particularităţile muncii prin cumul a funcţionarilor publici;

– angajamentul scris privitor la continuarea activităţii în serviciul public după terminarea cursurilor sau programelor de dezvoltare profesională.

 

Articolul 76.

Dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile legislaţiei muncii, cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislaţiei speciale care reglementează activitatea funcţionarilor publici.

 

Articolul 77.

La data punerii în aplicare a prezentei legi se abrogă:

Legea serviciului public nr.443-XIII din 4 mai 1995 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1995, nr.61, art.681);

Legea nr.888-XIII din 21 iunie 1996 privind modificarea articolului 33 din Legea serviciului public (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1996, nr.52- 53, art.491);

Legea nr.1263-XIII din 17 iulie 1997 despre Regulamentul de  conferire   a   gradelor  de calificare funcţionarilor publici (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1997, nr.63, art.528);

Legea nr.1282-XIII din 18 iulie 1997 pentru modificarea şi completarea Legii serviciului public (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1997, nr.54-55, art.496);

art.VI din Legea nr.1375-XIII din 19 noiembrie 1997 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1998, nr.5, art.6);

Legea nr.1572-XIII din 26 februarie 1998 pentru modificarea şi completarea anexei nr.3 din Legea serviciului public (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1998, nr.28-29, art.207);

art.III din Legea nr.358-XIV din 15 aprilie 1999 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1999, nr.55, art.254);

art.XIV din Legea nr.934-XIV din 14 aprilie 2000 pentru modificarea unor acte legislative (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2000, nr.70-72, art.509);

art.II din Legea nr.946-XIV din 21 aprilie 2000 pentru modificarea şi completarea Legii salarizării şi Legii serviciului public (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2000, nr.70-72, art.515);

Legea nr.1233-XIV din 21 septembrie 2000 pentru completarea anexei nr.3 la Legea serviciului public (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2000, nr.127-129, art.892);

Legea nr.1358-XIV din 3 noiembrie 2000 pentru modificarea şi completarea Legii serviciului public (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2000, nr.152-153, art.1138);

art.II din Legea nr.1428-XIV din 28 decembrie 2000 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2001, nr.8-10, art.25);

Legea nr.61-XV din 11 aprilie 2001 pentru modificarea articolului 8 din Legea serviciului public nr.443-XIII din 4 mai 1995 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2001, nr.49-50, art.235);

Legea nr.236-XV din 7 iunie 2001 privind modificarea articolului 3 din Legea nr.1263-XIII din 17 iulie 1997 despre Regulamentul de conferire a gradelor de calificare funcţionarilor publici (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2001, nr.73-74, art.549);

Legea nr.436-XV din 27 iulie 2001 pentru modificarea articolului 6 din Legea serviciului public nr.443-XIII din 4 mai 1995 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2001, nr.108-109, art.830);

art.IV din Legea nr.520-XV din 11 octombrie 2001 pentru modificarea unor acte legislative (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2001, nr.136-138, art.1051);

art.XII din Legea nr.543-XV din 12 octombrie 2001 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2001, nr.141-143, art.1095);

art.IX din Legea nr.1146-XV din 20 iunie 2002 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002, nr.96-99, art.707);

art.II din Legea nr.146-XV din 27 martie 2003 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2003, nr.60-61, art.265);

art.XXVI din Legea nr.206-XV din 29 mai 2003 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2003, nr.149-152, art.598);

Legea nr.313-XV din 17 iulie 2003 pentru modificarea Legii serviciului public nr.443-XIII din 4 mai 1995 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2003, nr.163-166, art.662);

art.III din Legea nr.358-XV din 31 iulie 2003 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2003, nr.173-176, art.742);

Legea nr.504-XV din 11 decembrie 2003 pentru modificarea şi completarea Legii serviciului public nr.443-XIII din 4 mai 1995 şi a Legii nr.1263-XIII din 17 iulie 1997 despre Regulamentul de conferire a gradelor de calificare funcţionarilor publici (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2003, nr.254-261, art.1026);

Legea nr.550-XV din 25 decembrie 2003 pentru completarea anexelor nr.1-3 la Legea serviciului public nr.443-XIII din 4 mai 1995 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2004, nr.16-18, art.108);

art.VII din Legea nr.136-XV din 6 mai 2004 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2004, nr.91-95, art.482);

art.II din Legea nr.273-XV din 16 iulie 2004 pentru modificarea unor acte legislative (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2004, nr.168-170, art.771);

art.IV din Legea nr.294-XV din 28 iulie 2004 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2004, nr.138-146, art.747);

art.III din Legea nr.335-XVI din 16 decembrie 2005 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2006, nr.1-4, art.22);

art.IV din Legea nr.447-XVI din 28 decembrie 2006 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2007, nr.51-53, art.239);

art.VI din Legea nr.273-XVI din 7 decembrie 2007 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr.84-85, art.288);

art.I din Legea nr.56-XVI din 20 martie 2008 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr.80, art.263).

 

PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI Marian LUPU

Chişinău, 4 iulie 2008.
 
Nr.158-XVI.  

 

Anexa nr.1

 

Autorităţile publice

care cad sub incidenţa Legii cu privire la funcţia

 publică şi statutul funcţionarului public

 

Aparatul Parlamentului

Aparatul Preşedintelui Republicii Moldova

Cancelaria de Stat

Aparatul Consiliului Superior al Magistraturii

Secretariatul Curţii Constituţionale

Aparatul Curţii Supreme de Justiţie

Centrul pentru Drepturile Omului

Aparatul şi unităţile Curţii de Conturi

Aparatul Comisiei Electorale Centrale

Aparatul Academiei de Ştiinţe a Moldovei

Aparatul Consiliului Naţional de Acreditare şi Atestare

Aparatele altor autorităţi publice instituite de către Parlament, Preşedintele Republicii Moldova sau Guvern

Autorităţile administraţiei publice centrale de specialitate şi alte autorităţi administrative (aparatele centrale, serviciile publice desconcentrate, alte organe ale administraţiei publice din subordinea autorităţilor administraţiei publice centrale de specialitate)

Aparatele autorităţilor administraţiei publice locale, ale unităţii teritoriale autonome cu statut special şi serviciile descentralizate ale acestora

Aparatele instanţelor judecătoreşti, procuraturii, organele serviciului diplomatic, vamal, organele apărării, securităţii naţionale şi ordinii publice (persoanele care deţin funcţii publice în autorităţile publice enumerate, a căror activitate nu este reglementată prin acte legislative speciale)

 

[Anexa nr.1 modificată prin Legea nr.144 din 02.07.2010, în vigoare 13.07.2010]

[Anexa nr.1 modificată prin Legea nr.41-XVIII din 20.10.2009, în vigoare 22.10.2009]

 

 

[Anexa nr.2 abrogată prin Legea nr.199 din 16.07.2010, în vigoare 05.10.2010]

[Anexa nr.2 completată prin Legea nr.98 din 28.05.2010, în vigoare 09.07.2010]

[Anexa nr.2 modificată prin Legea nr.93-XVIII din 04.12.2009, în vigoare 18.12.2009]

[Anexa nr.2 completată prin Legea nr.41-XVIII din 20.10.2009, în vigoare 22.10.2009]
__________
Legile Republicii Moldova
158/04.07.2008 Lege cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public //Monitorul Oficial 230-232/840, 23.12.2008

Tags: ,

Trackback from your site.

Pagina oficiala a Republicii Moldova Pagina oficiala a Presedintelui Republicii Moldova Pagina oficiala a Parlamentului Republicii Moldova Pagina oficiala a Guvernului Republicii Moldova Consiliul raional Ungheni