Istorie

Written by admin on 30 octombrie 2011. Posted in Istorie

Situat în imediata apropiere a Uniunii Europene, pe malul rîului Prut, Ungheniul reprezintă o localitate încărcată de istorie. Prima atestare documentară datează din august 1462. Un uric al lui Ştefan cel Mare atestă „satul Unghiul, (…) mai jos de Fîlfoe pe Jijia”. Aşezarea era a „panului Bratul, fiul Procelnicului”.

Deci, iniţial, localitatea s-a numit Unghiul, probabil pentru că Prutul formează aici un unghi perfect. Cu numele său actual – Ungheni – aşezarea apare în documente abia în 1645.

În evul mediu, prin apropiere treceau: Drumul Sării, Drumul Pesacrilor, Marele Drum Comercial Tătăresc. Acest lucru a făcut ca localitatea să devină de atunci atractivă.

Cum providenţa l-a aşezat la răscrucea marilor căi de comunicare şi, mai important, între două mari centre economice şi culturale – Iaşi şi Chişinău – soarta micului sătuc era pecetluită. Posibilităţile sale de a se dezvolta erau evidente.

Începutul fu pus în 1870, urmare a reformei teritorial-administrative. Atunci i se conferă Ungheniului statutul de centru de voloste cu 16 sate în subordine. Rolul hotărîtor însă în ascensiunea sa l-a avut construcţia, în anii 1871-1875 a căii ferate Chişinău-Ungheni-Iaşi.

În 1899, a fost inaugurată şi navigaţia pe rîul Prut. Aceste schimbări au declanşat o bruscă creştere a populaţiei. Dacă în 1805 se înregistrau doar 215 locuitori, în 1897 numărul acestora ajunsese pînă la 1827, iar în 1907 – deja 2300.

În anul 1944, odată cu instalarea regimului sovietic, Ungheniului i-a fost conferit statutul de oraş şi centru raional, acesta cunoscînd o dezvoltare fulminantă.

Conform recensămîntului din 1989, numărul populaţiei oraşului ajunsese la 40 mii locuitori. Următorul recensămînt, din 2004, atestă o scădere cu 8 mii de persoane.

La ora actuală, Ungheniul este un important centru economic şi cultural, cu un potenţial uman de o calificare înaltă.

De-a lungul anilor, localitatea a cunoscut numeroase evenimente istorice.

În anul 1877, aici  poposeşte ţarul Rusiei, Alexandru II, care a efectuat o trecere în revistă a trupelor ruseşti dislocate la Ungheni şi care urmau să participe la războiul ruso-turc din 1877 – 1878. În cinstea acestui eveniment, a fost construită şi o biserică, cu hramul „Sf. Alexandru Nevski”. Arhitectul acestui lăcaş sfînt este Alexandru Bernardazzi, personalitate marcantă a secolului trecut, care a lăsat numeroase edificii – adevărate opere de artă pe teritoriul Moldovei.

Biserica Alexandr NevskiUngheniul păstrează memoria renumitului arhitect francez, Alexandre Gustave Eiffel, autorul proiectului podului feroviar peste Prut, construit în anul 1877.

Pe la Ungheni, în august 1885, trece cu trenul spre Odesa (Ucraina) poetul Mihai Eminescu (1850- 1889), opera căruia face parte din patrimoniul cultural internaţional.

La Ungheni, în 1871, vine să se inspire şi să scrie prietenul lui Mihai Eminescu, scriitorul  Ion Creangă (1839 – 1889), care a locuit şi a activat la Iaşi în calitate de învăţător, inspector şcolar şi unde publică o parte din scrierile sale.

La Ungheni şi-a găsit refugiu prinţul Constantin Moruzi, unul dintre apropiaţii domnitorului Alexandru Ioan Cuza, intrat ulterior în dizgraţia acestuia. Dînsul a ctitorit biserica „Sf. Nicolae”, în anul 1882, unde şi-a găsit mai apoi locul de veci. Aici şi-a petrecut copilăria fiul său, Dumitru Moruzi, analist politic şi scriitor.

Prin Ungheni a trecut de nenumărate ori scriitorul ieşean  Mihail Sadoveanu, care venea la vînătoare în codrii de la Rădenii Vechi.

La Ungheni a poposit, în anii 80 a secolului trecut, secretarul general al partidului comunist al fostei Uniuni Sovietice, Leonid Brejnev.

La Ungheni, în anul 1991, au avut o întrevedere a preşedintelui Republicii Moldova, Mircea Snegur, cu preşedintele României, Ion Iliescu.

Pagina oficiala a Republicii Moldova Pagina oficiala a Presedintelui Republicii Moldova Pagina oficiala a Parlamentului Republicii Moldova Pagina oficiala a Guvernului Republicii Moldova Consiliul raional Ungheni